Pentru numirea Ursulei von der Leyen au votat 383 de deputați, peste numărul minim necesar de 374. Împotriva candidatei selectate de Consiliul European au fost exprimate 327 de voturi, au fost 22 de abțineri și un vot nul.

Pe de o parte, aceasta este o victorie a europenismului și metodei comunitare la nivel european, variantele inițiale de pertractări între cei mari în marja G20 căzând una după alta. Până la urmă, negocierea susținută la nivelul tuturor statelor membre, negocieri prelungite, dar care nu au durat decât câteva zile, au dus la rezultatul scontat. Nu mai este atât de ușor, nu mai e vorba doar de două partide în majoritate – populari și socialiști- și de înțelegerea de promovare a Spietzenkandidat-ului drept Președinte al Comisiei – partidul care are cele mai multe voturi își promovează principalul candidat în funcție automat.

De această data e vorba despre 3 partide, acolo unde liberalii Renew/Renaissance de centru ai lui Macron au jucat rolul esențial de partener și au cerut validarea unei înțelegeri alternative. Și aici, a contat în primul rând numărul de voturi și păstrarea funcției pentru un representant PPE, ales în persoana ministrului Apărării german Ursula Von Der Leyen. Ce lipsește din marea înțelegere este reprezentarea Estului în structura instituțională europeană, de unde și postura de prim plan a Laurei Codruța Kovesi pentru șefia Parchetului European, dar și promisiuni de reechilibrare prin roluri relevante pentru comisarii din Est, în viitoarea Comisie.

Pe de altă parte, avem de a face cu un vot relativ strâns, doar 9 voturi peste numărul limită pentru a valida Comisia. Practic, în ciuda înțelegerii, socialiștii germani nu au votat, ca și austriecii, și alte câteva alte voturi s-au pierdut de la partidele din înțelegere, iar Verzii nu și-au asumat Comisia, deși nu se pune problema să nu fie pro-europeni. În schimb au votat pentru această Comisia un număr de parlamentari pro-europeni britanici.

Avem de a face cu prima Comisie Europeană care nu mai beneficiază de majorități largi și larghețea acțiunilor sale, din contra, e pe o poziție mult mai strictă și cu nevoia de a negocia în detaliu și cu atenție orice element de legislație pentru a avea succes. Votul pentru întreaga Comisie ar putea să întâmpine și el probleme. Dar poate mai complicat, deja în Parlamentul European avem o opoziție, una fundamental anti-europeană de circa o treime, parlamentari eurosceptici și anti-europeni care, dacă nu se pot reuni într-un grup împreună, au abordări distincte și se contrazic între ei, totuși pot să blocheze proiecte.

Pe de altă parte, aș spune că abordarea e mai sănătoasă, mai echilibrată și permite avantaje și statelor mici, atunci când au un interes direct, pentru că proiectele vor trece prin voturile obligatorii ale acestor state. O majoritate mai strictă reclamă o guvernare mai atentă și mai exactă, mai nuanțată și cu respect față de toate componentele politice și naționale. E un plus pentru actorii mici din Uniunea Europeană.

În conferința de presă de după vot, un jurnalist a întrebat ce se va face Comisia odată cu retragerea Marii Britanii. Ei bine, atunci și majoritatea va scădea, și vom avea mai multe voturi pentru majoritate, deci o marjă ceva mai bună chiar. Totuși întrebarea nu e inutilă, iar Regatul Unit joacă un rol important încă în economia structurilor de conducere ce vor fi votate până la 31 octombrie, data relativă a retragerii Londrei din UE, dacă Brexitul poate fi dus la bun sfârșit.

Marja mică a majorității a putut fi relevată și de structura prezentării și propunerilor noii Comisii, care, dincolo de egalitatea de gen asumată, va discuta și despre o formula proeuropeană solidă, cu sancționarea unanimă a ieșirii din reguli a oricui, că e vorba despre statul de drept, combaterea corupției sau depășirea deficitelor Maastricht, sau de respectarea regulilor incluse în Semestrul European. O Europă mult mai strictă cu regulile proprii, față de toate statele deopotrivă, cu statul de drept și lupta împotriva flagelului corupției – punct în care România a fost citată alături de Polonia și Ungaria. Cu sancțiuni pecuniare directe și cu altele nebugetare aplicate tacit – vezi concursuri și poziții în structurile europene – și cu probleme la capitolul bugetului pentru următorii 7 ani, 2021-2027.

Sunt relevante și promisiunile noului Președinte al Comisiei și dincolo de valori și angajamente respectate de către state – ce vor fi monitorizate de Comisie, gardianul Tratatelor. Salariile minime garantate pentru toți lucrătorii europeni, o schemă de asistență pentru șomaj, reformarea politicii de azil pentru migranți cu împărțirea poverii precum și reducerea emisiilor de carbon ar putea fi teme controversate care să avantajeze cetățenii europeni, dar să dezavantajeze marile companii și investitorii, mai ales în statele cu productivitate redusă.

Dar poate cea mai importantă promisiune este acordarea către Parlamentul European a dreptului de inițiativă legislativă. E un pas în plus pentru transformarea Parlamentului European într-un parlament clasic al unui stat și el va reclama ulterior controlul mai puternic al Parlamentului asupra Executivului, al Comisiei Europene, să crească, concomitent cu multiplicarea domeniilor în care decizia se va lua cu majoritate calificată și nu prin consens. Pentru a deveni un Parlament clasic, ar urma ca reprezentarea statelor, Consiliul European, să devină cumva subordonat Parlamentului și să crească decizia cetățenilor prin legislația Parlamentului European, chiar dacă la nivel Executiv, preeminența Consiliului European va rămâne dominantă.

Personal cred că, dacă punctul de întoarcere în privința cursului spre euroscepticism și anti-europenism nu a fost atins cu actualele alegeri – unde cetățenii s-au mobilizat peste medie și au protejat Uniunea Europeană de mișcările centrifuge –, sigur va fi atins în mandatul actualei Comisii. Un rol important îl va juca Brexitul, că se închide procesul fără realizarea sa, că e aplicat și Marea Britanie dovedește cât de costisitoare este această abordare. Cu această ocazie, putem să reluăm discuția despre federalizarea Uniunii Europene, discuție de creștere a integrării abandonată după respingerea Tratatului Constituțional. Probabil că o Constituție a UE ar urma natural să fie stabilită în următorul ciclul electoral.

Te-ar putea interesa și: