În birou comandantului, puhoi de lume. Beligeranții fuseseră chemați la judecată. Două clanuri de ursari din Bărbulești, pe vremea aceea un fel de cartier al comunei Armășești de lângă Urziceni, se luaseră la bătaie cu furci și topoare. Nu mai știu de la ce luaseră, dar unul dintre ursari îl rănise mai serios pe altul din ceata rivală și-i pusese foc la casă. Se jurase că nu se va opri aici. Din acestă cauză și alerta polițiștilor. Nu le trebuia și lor un război ca la Bolintin, chiar dacă de data aceasta se omorau urasarii între ei.
Șeful Poliției Urziceni era foarte ferm și îi ordona bulibașei să-și potolească oamenii din comunitate, dacă nu vrea să o facă el și oamenii lui. Reprezentanții celor două tabere tăceau mâlc, semn că doar bulibașa avea voie să poarte dialog cu comandantul. Iar colonelul le freca ridichia într-un mare fel, trecându-le în revistă toate furtișagurile, afacerile cu firmele fantomă înființate, soldate cu arestări pentru bancrută frauduloasă, flas și uz de fals, refuzul de a plăti taxele, fapte pentru care pe mulți îi băgase la ”mititica”, adică în arest.
Reproduc din memorie și din carnețelul meu de însemnări ce le-a spus comandantul Poliției Urziceni...
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
