Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei 7 diaconi, este numit și Filip Diaconul, pentru a fi deosebit de Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei 12 Apostoli.
Diaconul Filip este amintit pentru prima dată în Faptele Apostolilor, 7, 2-5.
După uciderea cu pietre a Sfântului Ștefan a început persecuția împotriva creștinilor Bisericii din Ierusalim.
Toți s-au împrăștiat, în afară de Apostoli.
Cei care se împrăștiaseră mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul lui Dumnezeu (Fapte 8, 4).
Diaconul Filip s-a dus în cetatea Sevastiei din Samaria.
Sevastia era vechea Samarie, capitala provinciei cu același nume. Cum samarinenii nu se supuneau celor din Ierusalim, Filip considera că aici va scăpa de urmărirea preoților iudei (Fapte 8, 6-8).
Filip boteza mulțimile în numele lui Hristos și chiar Simon Magul, după ce a fost botezat, nu s-a mai despărțit de Filip.
Tot diaconul Filip îl botează și pe „demnitarul etiopian” al reginei Candace a Etiopiei.
După ce s-a întors în Ierusalim, Sfinții Apostoli l-au hirotonit episcop și l-au trimis în Tralia Asiei.
Diaconul Filip a murit în pace și a fost înmormântat în Cezareea Palestinei.