Mai multe grupuri influente din Big Pharma, o denumire tip pălărie care include toate marile companii producătoare de medicamente, au asaltat Parlamentul European în dorința de a face noi jocuri de piață, cu profit colosal. Un raport alarmant, intitulat „Preţuri mari, acces redus: Pentru ce luptă Big Pharma la Bruxelles”, realizat de Corporate Europe Observatory (CEO) arată cum medicamentele ajung să aibă prețuri colosale pe piață, deși costurile de producție și plasare sunt mult mai mici. Pentru a convinge unilateral, atât voturile Consiliilor cât și pacienții, Big Pharma folosește strategii pe baza lamentării și a unicei șanse la viață.
Într-o lume pe panta ascendentă a problemelor medicale datorate creșterii speranței de viață, dar și a viicilor dăunătoare, industria farmaceutică a devenit cea mai rentabilă dintre toate. Costurile medicamentelor prescrise lunar bolnavilor, cel puțin în România, sunt mai mari decât cele pentru alimente, arată numeroase studii de piață. O simplă viroză poate face un pacient, atunci când o tratează conform protocoalelor medicale europene, să scoată din buzunar chiar și peste 100 de euro. Iar diferența de cost dintre produsele medicamentoase de acum, prin comparație cu prețul lor de acum un deceniu, este de circa 500% per produs.
Și deși se lasă să se înțeleagă faptul că aceste pilule au acum o rețetă îmbunătățită și au fost supuse unor studii mai ample, farmaciștii pot enumera, de exemplu, sute de analgezice care șiau păsatrat aceeași rețetă de fabricație, același prospect, același producător și chiar și același ambalaj.
„Dar bateți la uși deschise, toți pacienții care au ajuns la o vârstă mai înaintată văd aceste diferențe de preț. Noi respectăm decizia producătorului și a CNAS-ului, punem un adaos de 10 la sută taxă de raft și ne trezim că un banal ibuprofen costă 40 de lei. Adică circa 10 euro. Același ibuprofen, fix același, subliniez!, se găsește în Londra la prețul de 1 liră. Deci vorbim de un adaos de aproape 1.000 la sută!”, ne explică o farmacistă din Capitală care, de dragul meseriei, cât și a pacienților pe care îi servește de zeci de ani în micul cartier pe care îl deservește, a susținut cu greu și un laborator. „În ideea că pot produce medicamente la prețuri mai mici. Și asta am făcut, iar clienții niciodată nu mi-au lipsit”, mai spune ea.
Continuând exemplele influenței Big Pharma asupra prețurilor, un model absolut ușor de înțeles de către toată lumea, în special din perspectiva situațiilor din viitor, este situația insulinei. Producția unei fiole de insulină costă circa 1 cent. În Statele Unite, o doză de insulină costă peste 100 de dolari, fapt care duce la imposibilitatea accesului la tratament de către bolnavii insulinodependenți și, în incredibil de multe cazuri, la decesul acestora. „Diabeticii insulino-dependenți își procură insulina din Canada, unde e mult mai ieftină – dar nici acolo nu e un preț mic! Dacă ești în imposibilitatea financiară de a-ți procura o doză de insulină de la farmacie, trebuie să te prezinți la camera de gardă a unui spital, iar acea doză va fi facturată și ai posibilitatea să plătești factura în 30 de zile. Poți solicita în unitatea de primiri urgență până la 30 de doze pe lună”, explică un medic urgentist din SUA. În România, dacă nu ar exista programul de stat prin care bolnavii de diabet primesc gratuit aparat de măsurare a glicemiei, ace, teste și stilouri cu insulină, doar stiloul i-ar costa minimum 150 de lei.
Pe asta se și bazează Big Pharma: banii de stat!
Și dacă producția de insulină e un mizilic, prețurile crescătoare de la an la an arată că lobby-ul marilor companii producătoare funcționează. În Comisiile Europene se merge pe presiuni, amenințări și lobby la nivel înalt, iar țintele principale sunt programele asigurate de stat, deoarece, pacientul, atât timp cât nu cunoaște prețurile facturate de Ministerul Sănătății, ajunge să aplaude producătorul. Pe de altă parte, tartamentele care nu ajung să fie subvenționate de stat duc bolnavul pe o pantă abruptă a suferințelor, chiar și a morții.
Farmaceuticii își arată mușchii: introduc criza medicamentelor
A devenit o problemă majoră pentru ţările din Sud încă de acum câteva decenii, dar criza medicamentelor accesibile se extinde acum şi în Europa, tocmai pentru a-și arăta importanța, după un model golănesc: ori luați la preț umflat, ori nu vă mai dăm deloc. Astfel, influenţa marilor grupuri farmaceutice asupra mediului de reglementare din Uniunea Europeană este excesivă şi permite practicarea unor preţuri exagerate, lucru care limitează accesul pacienţilor la tratamente de care depinde uneori viaţa lor. Aceasta este și concluzia unui amplu raport intitulat „Preţuri mari, acces redus: Pentru ce luptă Big Pharma la Bruxelles”, realizat de Corporate Europe Observatory (CEO), o organizaţie non-profit de cercetare a influenţei lobby-ului corporatist în Uniunea Europeană.Astfel, explozia medicamentelor extrem de scumpe se datorează unor reglementări favorabile industriei pharma şi regulamentelor privind proprietatea intelectuală. Pe înțelesul tuturor, aceste mari companii interzic reproducerea unor medicamente, numite „generice” și care sunt realizate după rețeta originală, care au costuri mai mici și sunt în proporție de 99% la fel de eficiente. Big Pharma sabotează concurența prin îngreunarea accesului acestor replici ale medicamentelor originale pe piață.
Exemplu de diferență de preț între original și generic
Delimitându-ne de la subiectul influenței marilor companii farmaceutice, e bine de știut că pe piață există medicamente originale și medicamente generice – copiate după original. Cel mai comun exemplu este al aspirinei Bayer, aceștia deținând patentul pentru aspirină, brevet care a condus la realizarea tuturor genericelor numite, popular, „Aspirină”. O cutie a câte 20 de comprimate efervescente ajunge să depășească 30 de lei, pe când aspirinele din gamele generice, a câte 40 de pastile în blistere, costă în jur de 8 lei. E drept că originalul este considerat ca fiind cel mai eficient și, de asemenea, există cel care a investit în cercetare, deci prețul este justificat. Însă o dată cu dispariția concurenței produsă de generice sau, așa cum exemplificam în cazul insulinei, umflarea tuturor prețurilor, duce la suferința pacientului.
Salvarea pacienților, luată din mâinile medicilor și trecută în mâinile parlamentarilor
Cum societatea civilă a tras semnalul de alarmă în privinţa acestor chestiuni de mai mulţi ani, Consiliul European a recunoscut, în cele din urmă, problema. A cerut Comisiei Europene să examineze dacă sistemul de stimulente şi recompense pentru companiile farmaceutice este dezechilibrat.
„Mașina de lobby a Big Pharma turează la maximum pentru a-și apăra privilegiile, făcând totul pentru a elimina sau slăbi măsurile de reglementare. O relație strânsă cu Comisia Europeană – care nu a reușit să ia în serios influența industriei farmaceutice – a reprezentat un element-cheie, ca și puterea de lobby a Big Pharma”, se arată în raportul „Preţuri mari, acces redus: Pentru ce luptă Big Pharma la Bruxelles”. Potrivit acestuia, doar cele mai importante 10 grupuri după valoarea cheltuielilor de lobby și-au majorat bugetul alocat acestei activități cu 2 milioane de euro începând din 2015, iar principalul grup de lobby al industriei farmaceutice, European Federation of Pharmaceutical Industries and Associations (EFPIA), are reprezentanți în opt grupuri consultative ale Comisiei Europene.
Raportul arată că interesele industriei farmaceutice intră, de multe ori, în conflict cu interesul general în materie de sănătate publică.
La televizor pozează în eroi
În ultimii ani, ca urmare a unor provocări de natură legislativă în UE, companiile farmceutice au recurs la o campanie de PR agresivă, bazată pe emoție legată de suferința bolnavilor, pentru a contracara criticile și a reduce amploarea dezbaterilor.
De exemplu, EFPIA are o campanie prin diverse canale de comunicare, inclusiv prin social-media, prin care transmite mesaje precum „Ne-am născut pentru a curma suferinţa bolnavilor” sau „boala nu ia niciodată pauză, așa că nici noi”.
Industria farmaceutică are o influență și prin intermediul unor asociații de pacienți. Raportul dă exemplul organizației EuropaColon, ulterior devenită Digestive Cancers Europe, condusă de Stefan Gijssels, fost angajat al Janssen și care are afaceri de consultanță și lobby.
Gijssels transmite mesajul, la evenimentele la care participă, că prețurile mari ale medicamentelor sunt justificate pentru a încuraja cercetarea și că prețul unui medicament trebuie stabilit pe baza „valorii” sale și nu pe baza costului.
O altă organizație – Eurordis, a pacien ților cu boli rare din Europa – a primit finanțări de 1,7 milioane euro de la companii farmaceutice în 2017, potrivit raportului.
Tratamentul vital pentru Hepatita C: 55.000 de euro pe factură, 1 euro la fabrică!
„În Europa, tot mai multe medicamente apar cu prețuri extrem de mari, ceea ce pune sistemele de sănătate publică în situații de criză financiară și lasă unii pacienți fără acces la medicamentele de care au nevoie”, arată documentul. Raportul dă exemplul medicamentului Sovaldi, dezvoltat de grupul farmaceutic Gilead pentru hepatită C, care costă în Europa circa 55.000 euro pe pacient pentru un tratament de 12 luni, deși costurile de producție sunt estimate la mai puțin de 1 euro pe pastilă.
Prospectele sunt la fel, jurnalele medicale sunt goale, dar ei spun că cercetează
Companiile farmaceutice argumentează că prețurile ridicate sunt necesare pentru a compensa cheltuielile foarte mari pentru cercetare-dezvoltare, însă raportul arată că, în realitate, între o treime și două treimi din aceste cheltuieli sunt acoperite din fonduri publice sau finanțări ale unor organizații non-profit. Autorii raportului recomandă noului Parlament European, rezultat în urma alegerilor din acest an, și viitoarei Comisii Europene să asigure eliminarea influenței Big Pharma asupra politicilor în domeniul medicamentelor. „Interese comerciale egoiste nu trebuie să submineze prioritățile în materie de sănătate publică și politica de stimulare a fricii a industriei nu trebuie să reducă amploarea schimbărilor”, arată raportul.
Ce e de făcut?
De la cooperarea liderilor, până la reglementarea legilor, toate trebuie îmbunătățite. „Europa trebuie să stea dreaptă în fața unor presiuni de acest gen, deși banul gros vine mai mult și mai rapid din această direcție. Trebuie reglementate clar legile care privesc dispozitivele medicale, suplimentele alimentare, concurența între medicamentele originale și generice, între ultraperformantele biologice și biosimilare. Soluții există, salvare pentru pacienți există, doar că sunt toate blocate. Populația află doar că nu sunt bani, deși prețurile de producție vorbesc de la sine”, spune un producător de medicamente din România.