Hope şi Cullinan, două dintre cele mai admirate diamante albastre din lume, au fost formate într-un loc surprinzător.
Potrivit unui studiu transmis de Live Science, Hope şi Cullinan, două dintre cele mai admirate diamante albastre din lume, s-au format aproape de centrul Pământului. Așadar, diamantele naturale se formează în condiţiile de presiune şi temperatură ridicate din adâncurile Pământului. Cum nicio mină nu ajunge atât de adânc în subteran, practic dacă Pământul s-ar tăia pe jumătate, ar putea fi descoperite diamante la profunzimi între 150 până la 200 kilometri, imediat sub plăcile tectonice.
Diamantul Hope, o piatră de dimensiuni mari şi de o puritate impresionantă, precum şi diamantul Cullinan, cel mai mare diamant brut descoperit vreodată, sunt însă diferite. Conform unui studiu din 2018, aceste diamante provin de la adâncimi mult mai mari decât cele la care se formează de obicei astfel de pietre preţioase. Aceste diamante s-au format în mantaua terestră, într-o regiune dintre crustă şi nucleul lichid exterior al planetei.
În cadrul Conferinţei Goldschmidt de geochimie, studiul prezentat miercuri 24 iunie, a identificat urme ale unui mineral denumit bridgmanită (în memoria premiului Nobel pentru Fizică din 1946, fizicianul american Percy Williams Bridgman) în cazul a două diamante mai puţin celebre dar de acelaşi tip cu Hope şi Cullinan.
Diamantele sunt cristale compuse din carbon şi diferite alte impurităţi chimice. „eea ce putem observa la diamantele care ajung la suprafaţă nu este însă bridgmanita, ci mineralele care rămân după ce bridgmanita se descompune, pe măsură ce presiunea scade. Însă identificarea acestor minerale în interiorul diamantelor ne arată că respectivul diamant s-a cristalizat la o adâncime la care bridgmanita este prezentă, la profunzimi foarte mari în interiorul Pământului”, a declarat Evan Smith, de la Institutul Gemologic din America.
Potrivit cercetătorilor, această descoperire, sugerează că ambele diamante albastre s-au format în mantaua inferioară – o zonă fluidă care începe de la adâncimea de 660 de kilometri şi se extinde până la nucleul exterior lichid al planetei.
Iar, in cazul primului diamant analizat, o piatră de 20 de carate care este un diamant albastru de tipul IIb şi provine din Africa de Sud, au fost identificate urme de bridgmanită la examinarea sub lumină laser. Diamantul Hope, de 45,52 de carate, este un exemplu mai mare şi mai celebru al aceluiaşi tip de diamant.
Celălalt diamant folosit în studiu, o piatră de 124 de carate, de dimensiunea unei alune, este denumit diamant „CLIPPIR” (acronimul de la Cullinan-like, Large, Inclusion-Poor, Pure, Irregular, and Resorbed). Acest diamant provine din Lesotho, tot din regiunea sudului Africii. Şi, aşa cum sugerează numele, este un diamant de acelaşi tip cu piatra Cullinan de 3.106,75 carate. Oamenii de ştiinţă ştiau deja că diamantele de tipul CLIPPIR provin de la adâncimi foarte mari, însă acest studiu oferă primele dovezi că ele provin din mantaua inferioară.
Însă, nici diamantul Hope şi nici Cullinan nu au fost studiate direct, în cadrul acestui studiu, însă oamenii de ştiinţă ne asigură că ceea ce este adevărat pentru două diamante mai puţin celebre, dar de acelaşi tip, este valabil şi pentru aceste nestemate faimoase.
Diamantul Cullinan nu se mai află în starea sa originară, în care a fost descoperit, fiind între timp tăiat şi şlefuit în pietre mai mici, pentru a fi vândut. Cele mai mari două pietre provenite din acest diamant fac parte în prezent din bijuteriile Coroanei britanice.
Iar uriaşul diamant brut Cullinan a fost găsit în 1905 la doar 5,5 metri adâncime, în exploatarea britanică Premier Mine din Africa de Sud – la o distanţă enormă faţă de locul unde s-a format, în mantaua inferioară.
Dar, originile diamantului Hope sunt mult mai neclare, însă, conform Institutului Smithsonian (în custodia căruia se află în prezent acest diamant), lucrătorii din minele Kollur din India ar fi descoperit această nestemată care a fost apoi vândută unui neguţător francez pe nume Jean Baptiste Tavernier în anul 1668.
Ceea ce se ştie este că diamantul Hope cântărea 122,2 carate în momentul descoperirii. Odată tăiat şi şlefuit în forma sa actuală, diamantul Hope a intrat în posesia familiei regale franceze, apoi a trecut în mâinile unor colecţionari britanici bogaţi şi a ajuns la Muzeul Smithsonian după ce a fost cumpărat şi de nişte afacerişti americani, informează Agerpres.