Unde a ajuns lista cu spionii ruși descoperiți de UM 0110, unitatea Anti-KGB din cadrul Securității. Apărea acolo dosarul lui Ion Iliescu? Legătura între acesta și Virgil Măgureanu este analizată de gen. bgd. SRI (r) Aurel I. Rogojan.
Spioni ruși descoperiți de Ceaușescu, încă o versiune. Generalul magistrat Cătălin Ranco Pițu (în intervențiile avute la Antena 3, ca invitat al lui Mihai Gâdea) devoalează o nouă versiune a lui Virgil Măgureanu privind tezaurul arhivistic „strict secret de importanță deosebită” pe care l-a preluat de la locotenent-colonelul Vasile Lupu, fost adjunct al comandantului Unității Speciale 0110 -„Anti-KGB”. Și anume: „ L-a predat conducerii Frontului Salvării Naționale”.
În Evenimentul zilei nr. 8486 din 9 mai 2019 scriam un articol intitulat: „Din enigmele descifrate de rechizitoriul crimelor din decembrie 1989. Dosarele agenților Moscovei din România predate rușilor. Virgil Măgureanu a preluat în ianuarie 1990 documente de la U.M.0110 privind spionii K.G.B, din România, dar a uitat ce a făcut cu ele” . În acel articol, ne bazam pe analiza mai multor declarații ale martorilor citați în Rechizitoriul Secției Parchetelor Militare privind crimele din Decembrie 1989.
Concluzia rezonabilă, la acel moment era că declarația generalului Mihai Stan, fost prim adjunct al directorului S.R.I., Virgil Măgureanu era edificatoare. Acesta spunea că tezaurul arhivistic microfilmat, clasificat ca fiind „strict secret de importanță deosebită” privind agenții de înalt nivel ai KGB-ului și, implicit înalt trădătorii României, ar fi fost remis, la Moscova, lui Vladimir Kriucikov, directorul Comitetului Securității Statului ( Komitet gosudarstvennoj bezopasnosti -KGB).
În emisiunea „Sinteza zilei” din 18 decembrie 2023, generalul magistrat Cătălin Ranco Pițu, întrebat fiind de Mihai Gâdea despre destinația microfilmelor, a relatat că l-a audiat pe Virgil Măgureanu, care a declarat că le-a predat conducerii Consiliului Frontului Salvării Naționale. Generalul magistrat nu exclude posibilitatea ca microfilmele să fi ajuns la Moscova, dar precizează că nu s-au găsit elemente probatorii.
Spionii ruși și versiunile lui Măgureanu
Numai că putem compara diversele versiuni ale fostului director al SRI. De ce? Pentru că Virgil Măgureanu a lansat, de-a lungul anilor, mai multe intoxicări cu privire la destinația pe care a dat-o tezaurului arhivistic menționat, după cum urmează:
1. În fața procurorilor (declaraţie de martor, sediul SPM,24.05.2017 – vol.II – Declaraţii, f.88-105) a afirmat:
„(…)Bunurile găsite au fost predate structurilor de linie din cadrul organismului care se ocupa în continuare de securitatea naţională, iar procesul verbal, l-am predat secretariatului instituţiei la care lucram. Nu am fost niciodată interesat de conţinutul acelor casete care reprezentau înregistrări în cazurile operative instrumentate de către ofiţerii UM 0110, astfel încât nu pot da detalii despre conţinutul lor.
(…) De bună seamă, l-am informat imediat pe preşedintele CFSN, Ion Iliescu care a fost de acord cu măsurile luate, însă nu a manifestat vreun interes pentru conţinutul casetelor.”
Nota autorului : La sfârșitul lunii ianuarie 1990 „structurile de linie” erau dizolvate, urmare a desființării Departamentului Securității Statului prin Decretul președintelui CFSN nr. 33 din 30 decembrie 1989. Logic, legal și cutumiar respectivul fond de documente microfilmate trebuia să urmeze traseul patrimoniului unității din sediul căreia au fost ridicate. Acolo unde erau urmăriți spioni ruși...
Puterea Umbrei
2. În „Dreptul la replică” (urmare a celor publicate de Evenimentul zilei din 9 mai 2019) Virgil Măgureanu a afirmat că Mihai Stan ( consilierul său, ulterior prim-adjunct al directorului SRI) a predat respectivul tezaur arhivistic „ la un centru de documentare al fostei Securități”. Generalul Stan a declarat, însă, procurorilor că a fost dat afară din incinta unde a avut loc preluarea microfilmelor , iar ulterior a fost repezit când a întrebat de ele, pentru ca apoi să conchidă :„Bănuiesc faptul că, în acest moment microfilmele se află la Moscova, deoarece ştiu că ulterior Virgil Măgureanu a făcut o vizită la Moscova”.
3. Generalul Vasile Lupu, fost adjunct al comandantului Unității Speciale 0110 -„Anti-KGB” în declarația sa de martor, afirmă : (…) Nu cunosc ce s-a întâmplat cu acestea [microfilmele], dar am înţeles că au fost predate la Centrul de Informare şi Documentare al fostului D.S.S., subunitate care activa în continuare”.
4. În dialogul cu Lavinia Betea (Lavinia Betea, Virgil Măgureanu „Ce s-a întâmplat de fapt . Un dialog despre perioada postdecembristă”, Editura RAO, pag. 209 ) fără să fie întrebat, domnul Virgil Măgureanu își întinde singur o capcană, în care se prinde, afirmând în fals că lui Alex Mihai Stoenescu, la întrebarea: Ce ați făcut cu ele ? (n.n. cu microfilmele) i-a răspuns :„Păi le-am dat lui Stan !”
Iată cum suntem în prezența mai multor adevăruri, care de care mai adevărate. Exact cum am descris-o în Puterea Umbrei:
- „adevărurile”contradictorii ale lui Virgil Măgureanu – a) microfilmele au fost remise la „structurile de linie ale organismului care se ocupa în continuare de securitatea națională” ; b) microfilmele le-a dat lui Mihai Stan; c) microfilmele au fost predate conducerii Frontului Salvării Naționale
- „adevărul” generalului Mihai Stan – microfilmele ar fi ajuns la Moscova;
- „adevărul” generalului Vasile Lupu – microfilmele au fost remise la Centrul de Informatică și Documentare, (n.n. deținătorul arhivei Securității, preluate din anul 1994 în directa subordine a lui Virgil Măgureanu, în cadrul Secretariatului General al S.R.I.).
Interogatoriul fatal despre spioni ruși
Despre spioni ruși. Minciuna va deveni evidentă dacă vom corobora aceste cinci versiuni cu interogatoriul fatal la care Virgil Măgureanu a fost supus de Alex Mihai Stoenescu (București, 24 martie 2008, „De la regimul comunist la regimul Iliescu. Virgil Măgureanu în dialog cu Alex Mihai Stoenescu”, Editura RAO, 2008, pag, 164-166). Cităm:
Virgil Măgureanu: „S-au extras acele microfilme, despre care eu nici astăzi nu știu ce conțineau (…) și au fost puse în mâna unităților de linie al căror obiect de activitate era tocmai acesta”.
Alex Mihai Stoenescu: Păi, dacă nu ați știut conținutul lor, cum ați știut la ce unitate să le dați?
V.M.: Iertați-mă, nu eu mă ocupam cu cercetarea directă a conținutului unui document, ci cei care erau în jurul meu.
A.M.S.: (…) Problema este că, în momentul în care spuneți că le-ați repartizat unităților…
V.M.: S-a văzut care este conținutul lor și s-au dat diviziunilor corespunzătoare.
A.M.S.: Deci s-a văzut conținutul lor! Problema este următoarea, domnule profesor: ele aparțineau structurii anti- K.G.B., iar structura aceasta era acolo, în clădirea unde microfilmele erau ascunse. Cui ați repartizat, că nu existau diviziuni anti-K.G.B. în S.R.I.? (…)
V.M.: (…) Cred că ar fi nevoie aici de expertiza lui Mihai Stan (n.n. – Pe care l-a dat afară din biroul unde s-au găsit microfilmele, pentru a nu mai fi martor la inventariere și preluare și pe care l-a repezit ulterior de fiecare dată când a mai adus problema în discuție) V-aș ruga să-l convocați, eu nu vreau. Era acolo, era desigur și cel care ne aștepta, viitorul prim adjunct al SRI, generalul Vasile Lupu, care era pe atunci locotenent-colonel sau colonel, s-a spart și s-a fotografiat tot ce s-a găsit acolo, s-a făcut un inventar și s-a trimis mai departe.(…)
A.M.S.: Nu știți unde s-au trimis mai departe.
V.M.: Nu că nu știu, dar sigur nu s-au aruncat pe stradă, nu s-au dat dușmanului de clasă și nu s-au dat pe mâna cuiva care să profite de ele (n.n. – excepția constituind-o autorul afirmației!), ci s-au trimis unităților de linie, care răspundeau de sectorul respectiv. Cel puțin asta mi s-a raportat. (n.n. – De către cine să se fi raportat, dacă Mihai Stan a cărui expetiză este invocată ca necesară, a fost trimis la plimbare și repezit ori de câte ori a adus acest subiect fierbinte în discuție?!)
Concluzie: „Unitățile de linie” nu puteau aparține decât serviciilor Moscovei și Budapestei
Cu certitudine afirmăm că la momentul respectiv „unitățile de linie” care gestionau în România problematica U.M.0110 nu puteau aparține decât serviciilor de securitate ale Moscovei și Budapestei. Spioni ruși infiltrați.
De altfel, în prima săptămână a lunii ianuarie 1990, la trei sau patru zile după ce generalul MApN Gheorghe Logofătu a fost numit șeful Serviciului de Informații, denominația fostului Departament al Securității Statului (mai puțin Centrul de Informații Externe și structurile care au devenit S.T.S. și S.P.P.) s-a deplasat la Moscova, având cu sine duplicatul replicii electronice a tot ceea ce era informatizat la Centrul de Informatică și Documentare.
Cu certitudine afirmăm că, în repetate rânduri, generalul Mihai Stan și alți prim adjuncți ai directorului S.R.I., mai puțin generalul Vasile Lupu, mi-au cerut indicii care ar putea conduce la identificarea și recuperarea oricăror piese din dosarul (urme ale supravegherii) de către Securitate a lui Ion lliescu.
Intuiția îmi spune că Ion Iliescu nu a primit ceea ce îl interesa în cel mai înalt grad și era convins că se află în dosar, deoarece piese ale dosarului au stat la baza primei destrămări a grupului complotist, când a fost convocat și avertizat pe linie de partid, la Comitetul Central.
Piesele grele ale dosarului complotiștilor civili erau în tezaurul arhivistic al fostei U.M. 0110. Un singur personaj din pleiada șefilor serviciilor secrete postdecembriste și-a putut permite să-l mintă și să-l sfideze pe Ion Iliescu, jinduind în taină și trăgând sfori chiar să-i ia locul: Virgil Măgureanu. Dar, n-a fost să fie. Nici Moscova și nici Washingtonul nu l-au creditat cu cariera politică pe care și-o dorea nespus de mult. Printre consecințele „dispariției” acelui tezaur de arhivă se numără și cronicizarea dependenței față de Moscova a unui important segment al clasei politice și al unor „capitaliști” de mucava. Spioni ruși...
Cine a predat acel patrimoniu de cunoștințe secrete asupra trădătorilor neamului românesc, a predat și o parte din noi, din România.