Revista „Forbes”o plasa, în 2005, pe locul al treilea în clasamentul celor mai puternice femei din lume, după secretarul de stat Condoleezza Rice şi vicepremierul chinez Wu Yi.
Fost premier al Ucrainei, Iulia Timoşenko, a fost condamnată în anul 2011 la 7 ani de închisoare pentru abuz de putere. Parlamentul ucrainean a adoptat sâmbătă o rezoluţie pentru eliberarea "imediată" a opozantei încarcerate Iulia Timoşenko, după cum relatează AFP. Textul, care a fost adoptat cu 322 de voturi, "prevede eliberarea imediată a Iuliei Timoşenko, pe baza unei decizii a Curţii Supreme", a declarat pentru AFP deputatul Viktor Şveţ, juristul partidului Batkivşcina, din care face parte opozanta încarcerată. Presa notează că oligarhii din Ucraina „se tem de reîntoarcerea Iuliei Timoşenko”.
Sistemul corupt
Pe numele întreg Iulia Volodimirivna Grigyan, cea supranumită „Eroina revoluţiei portocalii”, s-a născut în 1960, la Doneţk. Ca un fapt inedit, Iulia Timoşenko a învăţat ucraineana abia după ce a intrat în politică, fiind vorbitoare nativă de rusă. A absolvit Universitatea de stat din Dnipropetrovsk, obţinând o licenţă în Economie. În 1977, viitorul politician a terminat liceul în oraşul natal, iar un an mai tarziu s-a angajat la departamentul de exploatări miniere din cadrul Institutului de exploatări miniere. În 1979, Iulia s-a căsătorit cu Oleksandr Timoşenko, fiul unui birocrat din cadrul Partidului Comunist. Fiica lor, Evghenia, s-a născut în 1980 şi a devenit şi ea un simbol ucrainean, după ce nu şi-a părăsit mama o clipă în timpul procesului din 2011. Ascensiunea Iuliei Timoşenko a început în Komsomol, organizaţia de tineret a Partidului Comunist. S-a implicat în politică în 1999, alături de Viktor Iuşcenko, poziţionându-se în opoziţie faţă de sistemul corupt condus de preşedintele Leonid Kucima. A fost arestată de autorităţi din ordinul lui Kucima, sub acuzaţii de corupţie, şi ţinută o lună în închisoare.
Tentativă de asasinat
A adoptat o nouă coafură, inspirată din tradiţiile ucrainene, cu scopul declarat de a-l înlătura de la putere pe Kucima. Din acel moment, Iulia Timoşenko a devenit întruchiparea dorinţei de reformă a ucrainenilor. Campania electorală comună pe care Timoşenko şi Iuşcenko au dus-o împotriva lui Viktor Ianukovici, noul candidat sprijinit de Kucima şi de Kremlin, „nu lăsa loc de îndoială că Iuşcenko va fi noul preşedinte în urma alegerilor din 2004”, după cum notau analiştii. După o tentativă de asasinat prin otrăvire, Iuşcenko n-a ieşit preşedinte. Timoşenko a făcut atunci apel la ucraineni să se strângă în Piaţa Independenţei din Kiev pentru a protesta. Iar ucrainenii au rămas acolo timp de două săptămâni în ceea ce a fost numit „Revoluţia Portocalie”. Iulia era în fruntea oamenilor din Maidan. O nouă rundă de alegeri a fost organizată, Iuşcenko a câştigat şi a numit-o premier pe Iulia. Mandatul acesteia a de doar 10 luni: Iuşcenko a demis-o pe ea şi guvernul ei, sub pretextul problemelor de corupţie. În urma alegerilor parlamentare din 2007, blocul condus de Timoşenko şi blocul Ucraina Noastră, susţinut de preşedintele Viktor Iuşcenko, a câştigat majoritatea în legislativul ucrainean. Iulia a devenit din nou Prim-ministru al Ucrainei.
În repetate rânduri
A candidat la alegerile prezidenţiale din 2010, dar a fost învinsă de Viktor Ianukovici, actualul şef al statului ucrainean. În 2011, Iulia Timoşenko a fost condamnată la şapte ani de închisoare. Potrivit Procuraturii Generale a Ucrainei, în 2009, fostul premier a prejudiciat statul cu 130 de milioane de euro la semnarea contractelor de livrare a gazelor din Rusia. Iulia Timoşenko a pledat „nevinovat” şi a declarat că a fost condamnată din raţionamente politice, la indicaţiile preşedintelui ucrainean Ianukovici.
În anul 2012, starea de sănătate a fostului premier al Ucrainei, aflată în greva foamei pentru a denunţa fraudele electorale, s-a agravat. Încarcerată deja de un Timoşenko denunţa această condamnare drept o răzbunare personală a preşedintelui Viktor Ianukovici, în funcţie din 2010. Timoşenko a acuzat în mai multe rânduri rele tratamente în închisoare. Presa occidentală nota în 2012 că „una dintre cele mai frumoase femei din politica mondială este pe moarte”. "Pentru că a fost unul din liderii importanţi ai Revoluţiei Portocalii, pentru că a fost prima femeie Prim-ministru a Ucrainei, dar şi pentru că Forbes a desemnat-o pe locul al treilea în clasamnentul celor mai puternice femei din lume încă din 2005, tocmai de aceea nu merită această soartă", comentau analiştii din Ucraina şi nu numai. În ceea ce priveşte prezentul, eliberarea Iuliei Timosenko a fost solicitată în repetate rânduri de opoziţie şi UE. Potrivit AFP, votul Parlamentului ucrainean a avut loc la câteva ore după ce Administraţia Viktor Ianukovici a ajuns la un acord cu opoziţia proeuropeană pentru depăşirea crizei politice marcată de violenţe.
<iframe src="//www.youtube.com/embed/kz7SN73Gcqo" width="620" frameborder="0" height="418"></iframe>
Recomandările noastre
