„Interconectarea cu alte ţări, cum este cazul conductei de gaz spre Ungaria, şi un terminal de gaz natural lichefiat (LNG), care să deservească sud-estul Europei, reprezintă genul de paşi mici, dar practici care ar putea ajuta România să-şi diversifice sursele de energie, mai degrabă decât South Stream sau Nabucco“, a declarat, pentru EVZ, Edward Chow, expert pe energie în cadrul Centrului pentru Studii Strategice şi Internaţionale (CSIS) de la Washington.
Marile proiecte, scumpe şi riscante
Cele două conducte proiectate să aducă gazul caspic în Europa, şi aflate, deocamdată, doar pe hârtie - South Stream şi Nabucco, ar putea distrage atenţia de la măsurile care pot fi luate pe termen scurt, crede analistul. „Nu sunt prea mult în favoarea unor megaproiecte scumpe şi riscante, care au nevoie de 5 până la 10 ani pentru a atinge maturitatea, când vine vorba despre rezolvarea unor probleme imediate“, a adăugat Chow.
O conductă de gaz care va lega Aradul de Szeged ar putea fi gata până în 2010, potrivit declaraţiilor anterioare ale oficialilor Transgaz. În paralel, la Constanţa a început deja realizarea unui studiu de fezabilitate pentru construirea unui terminal LNG. Anul trecut, preşedintele Traian Băsescu a subliniat în mai multe rânduri că un astfel de terminal ar putea îmbunătăţi securitatea energetică europeană. O relaţie mai bună cu Kiev
În privinţa învăţăturilor pe care UE le-ar putea trage în urma acestei crizei, expertul CSIS este ferm: „Europa trebuie să se angajeze într-o relaţie serioasă cu Kievul pe tema gazelor“. Şi asta pentru că, „pe termen scurt şi mediu, nu există un înlocuitor pentru Ucraina, ca principala rută de tranzit a gazului“. Vorbind despre cauzele care au favorizat izbucnirea actualei crizei, analistul a indicat de altfel spre lipsa de voinţă politică pentru implementarea de reforme serioase în Ucraina, unde „cei patru ani scurşi de la „Revoluţia Portocalie“ au fost irosiţi“.
Abordarea viitoare a Europei, care s-a dovedit „inexplicabil de slab pregătită în faţa unei crize predictibile“ este însă neclară în acest moment, crede Edward Chow, care subliniază că una dintre probleme este lipsa unei politici comune energetice a UE în relaţie cu Rusia.
„Avem Comisia Europeană, principalele state membre şi companiile lor naţionale, fiecare cu interese şi acţiuni diferite. Este, de asemenea, neclar cum se ţine cont de interesele statelor mai mici, în special noile state membre din centrul şi estul Europei“.
Singurul lucru sigur pare, mai degrabă, abordarea Moscovei. „Rusia va continua să discute cu fiecare entitate europeană în mod separat“, apreciază expertul CSIS.