Înalt Prea Sfinţitul Onufrie Pop, Arhiepiscop De Somdrio şi Vercelui din cadrul Mitropoliei Ortodoxe de Milano şi Aquileia, spune că Biserica trebuie să rămână o instituţie divino-umană.
În Italia, alături de Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, cu sediul la Roma, aflată sub omoforul Patriarhiei Române şi condusă de Prea Sfinţitul Siluan, există mai multe parohii în care se slujeşte în româneşte. Şi nu vorbim aici de preoţi care, din motive disciplinare, s-au declarat "independenţi" sau slujesc sub greci sau bulgari.
Este vorba de Mitropolia de Milano şi Aquileia, condusă de ÎPS Evloghie, Arhiepiscop şi Mitropolit. La origini, acestă Biserică a aparţinut de Sinodul Vechilor Calendarişti Greci, condus de ÎPS Auxentios, care, în 1984, i-a acordat autonomia. ÎPS Auxentios şi sinodul său au fost recunoscuţi de ruşii din exil, recent reîncadraţi în Biserica Rusă "oficială", fără impedimente canonice.
După 1990, datorită numărului mare de emigranţi, şi Sinodul de la Milano şi-a organizat parohii în care se slujeşte în româneşte. Profitând de necesitatea absolut stringentă şi de faptul că Patriarhia Română nu a putut organiza parohii în toate colţurile Italiei, Mitropolia de Milano a preluat iniţiativa.
Aşa se face că astăzi, după Patriarhia Română, în Italia cel mai mare număr de credincioşi îl are Sinodul milanez.
Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop De Somdrio şi Vercelui din cadrul Mitropoliei Ortodoxe de Milano şi Aquileia - Italia, ÎPS Onufrie Pop, povesteşte, într-un interviu, cum arată ortodoxismul de după graniţa ţării.
Evenimentul Zilei: De câţi ani păstoriţi Dioceza de Sondrio şi Vercelli? ÎPS Onufrie Pop: Eu păstoresc această dioceză din februarie 2008. La început mi-a fost mai greu, dar cu timpul m-am obişnuit cu Occidentul şi, prin bunăvoinţa şi cu ajutorul Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Evloghie şi a Înaltului Prea Sfinţitului Arhiepiscop Avondios, mi-am găsit liniştea şi locul cuvenit. Credincioşii care cercetează Biserica noastră sunt de foarte multe etnii -ruşi, moldoveni, grunzi, italieni, ucranieni, greci, români şi tocmai de aceea trebuie mereu să fim pregătiţi, pentru a fi în permanenţă la dispoziţia acestora, sprijinindu-i şi ajutându-i.
Cum vă înţelegeţi cu celelalte Biserici din Italia? În general, bine, excepţie fiind uneori Prea Sfinţitul Episcop Siluan, al Episcopiei Române din Italia, care nu o dată, ci de mai multe ori a criticat ierarhii noştri. A criticat şi activitatea noastră, atât personalul, cât şi pe unii preoţi puşi tot de el, deşi noi suntem o Biserică de Stil Vechi şi oamenii ştiu acest lucru. Probabil deran jează prezenţa Î.P.S Arhiepiscop Avondios şi a mea, ca români în sinodul de la Milano. Noi ca naţie suntem făcuţi să ne urâm şi să facem tot ce ne stă în putinţă să trăim dezbinaţi. Numai prin dragoste câştigi dragostea. De aceea, şi eu, şi vlădica Avondios nu răspundem provocărilor şi îi iertăm pentru tot ce fac. Credincioşii sunt cei care aleg neghina din grâu, iar judecata este a Domnului. Să o lăsăm pe seama Lui.
ORTODOXISM DUPĂ GRANIŢE
"Biserica nu trebuie confundată cu slujitorii ei" În ce constă activitatea Î.P.S Voastră? Activitatea mea este, în primul rând, una de slujbă, apoi una misionară şi apoi una socio-culturală. În fiecare duminică şi în timpul sărbătorilor slujesc Sfânta Liturghie şi adresez cuvântul de învăţătură. În cursul săptămânii fac vizite pastorale, la câte două-trei familii zilnic.
Ca activitate culturală, mă ocup de tipărirea revistei "Hrană pentru suflet", ce apare o dată la două luni, precum şi de tipărirea altor cărţi ziditoare de suflet. De mare ajutor îmi este ÎPS Avondios, care şi el, fiind român, mă încureajează foarte mult şi orice facem ne consultăm între noi şi încercăm să luăm deciziile cele mai bune prin desfăşurarea activităţiilor misionare şi sociale aici, în Occident, de către Mitropolia noastră. Am înţeles că sunteţi în dialog cu Patriarhia Moscovei. În ce stadiu sunteţi? ÎPS Mitropolitul Evloghie şi membrii Sfântului Sinod şi toţi clericii au cerut, la început, revenirea la Biserica mamă. Mitropolia noastră îşi are originile în Biserica Rusă din Exil. Au avut loc câteva întâlniri şi discuţii şi cred că, în curând, se va face şi unificarea. Noi deja îl pomenim la Sfânta Liturghie şi la toate slujbele dumnezeieşti pe Sanctitatea Sa Kiril, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, iar cel care este delegat de Sfântul Sinod să se ocupe de acest dialog este ÎPS Arhiepiscop Avodios de Como şi Leco.
Ce le transmiteţi credincioşilor din România? Eu îi sfătuiesc să rămână treji în ortodoxie şi niciodată să nu o abandoneze. Poporul român s-a născut creştin şi de aceea Biserica nu trebuie confundată cu slujitorii ei, fie ierahi, fie preoţi. Trebuie să rămână o instituţie divino-umană, al cărei cap este Hristos, iar cei care slujesc în ea sunt şi ei oameni şi ei pot greşi ca orice muritor. Vor da socoteală în faţa lui Dumnezeu pentru păcatele lor. Să mai ştie un lucru: că ortodoxia este universală şi ea nu este numai românească. A fi ortodox înseamnă a fi credincios, iar drept credincios pot fi şi grecul, şi rusul, şi moldoveanul, şi italianul, şi ucrainianul. Nu numai românul!