Lituania acuză Republica Belarus că organizează traversarea ilegală a sute de migranți pe teritoriul său, ca parte a unei strategii de destabilizare a Occidentului

Exilări, deviere de avioane, arestări, sancțiuni și acum, imigrație. Acestea sunt ingredientele unui război hibrid purtat de luni de zile între Lituania, care face parte din UE, și Belarus, aflat pe orbita Kremlinului, și care s-a intensificat odată cu trimiterea de către Minsk a sute de migranți ilegali în republica baltică. „Autoritățile din Belarus permit treceri ilegale de frontieră [către Lituania]”, confirmă Frontex, Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră, într-o notă internă.

Așa cum informează Vilnius, mai mult de 1.716 migranți - din Orientul Mijlociu, dar din ce în ce mai des din Africa subsahariană - au intrat ilegal prin Belarus, de la 1 iunie, în ceea ce analiștii consideră că este o „utilizare politică” a migranților, „pentru a destabiliza Occidentul, practicată de către președintele belarus Alexandr Lukașenko. Cifra contrastează cu cei circa o sută de migranți care treceau din Belarus anual.

„Ceea ce s-a întâmplat la granița dintre Lituania și Belarus este fără precedent”, spune Ricardo Lenoir-Grand Pons, doctorand în apărare și securitate. Cu o oarecare îngrijorare, Lituania a avertizat într-o scrisoare către Bruxelles asupra „imprevizibilității” lui Lukașenko și nu a întârziat să reacționeze. Prim-ministrul Ingrida Šimonyte a declarat starea de urgență pe 2 iulie. În această săptămână, a anunțat construirea unui gard din sârmă ghimpată de-a lungul celor 679 de kilometri de frontieră pe care îi împarte cu Belarus, ridicarea unei tabere cu o capacitate de 500 de solicitanți de azil și suspendarea mai mult decât probabilă a prevederilor spațiului Schengen (al liberei circulații a persoanelor) la granițele cu vecinii lor letoni și polonezi.

Vilnius și Bruxelles-ul atribuie creșterea „neobișnuită” a sosirilor de migranți din Belarus unei „contramăsuri” luate de către Lukașenko față de sancțiunile pe care i le-a impus UE ca răspuns, la rândul său, la deturnarea - „sechestrarea”, a declarat președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen - avionului Ryanair în care călătorea Roman Protasevich, un jurnalist critic la adresa lui Lukașenko, jurnalist aflat în exil în Lituania, la fel ca opozanta Svetlana Tijanóvskaia. Protasevici a fost arestat pe pista aeroportului din Minsk. După câteva săptămâni de detenție, în care s-a speculat că ar fi putut fi torturat, el este acum, împreună cu iubita sa, Sofía Sapega, în arest la domiciliu în capitala belarusă.

Ministrul lituanian de externe Gabrielius Landsbergis a avertizat lumea, în urmă cu câteva zile, că „Lukașenko încearcă să folosească migranții ca arme”. Acest lucru este confirmat telefonic de Teija Tiilikainen, directoarea Centrului de Excelență pentru Amenințări Hibride al UE și NATO, cu sediul la Helsinki, care adaugă că „nu este prima dată” când solicitanții de azil sunt folosiți pentru a destabiliza Europa. „În 2015, Rusia a lăsat migranții să traverseze granițele norvegiană și finlandeză, ca o formă de presiune. Turcia a făcut la fel cu Grecia. (…) Și există similitudini în ceea ce s-a întâmplat în urmă cu săptămâni la Ceuta”. Lenoir-Grand Pons, șeful securității la SOS Internațional, explică strategia: „Este vorba despre destabilizarea inamicului prin mijloace non-violente sau fără arme (...) ei caută să obțină impactul maxim cu cea mai mică investiție și cazul [lituanian] demonstrează asta”.

Deși este 'elefantul din cameră', nimeni nu îndrăznește să arate direct spre președintele rus Vladimir Putin pentru manevre făcute prin intermediul lui Lukașenko, principalul său aliat în Europa, dar Tiilikainen crede că „există un efect al Kremlinului direct sau indirect” în ceea ce se întâmplă la această margine a UE.

De la ultimele alegeri din Belarus și pachetele ulterioare de sancțiuni occidentale împotriva anturajului lui Lukașenko, Minskul s-a apropiat mai mult de Moscova, de care depinde din punct de vedere economic și politic, spune finlandeza. Tiilikainen asigură că ambele guverne au un dușman comun: UE și Occidentul. „Nu știm dacă Belarus copiază strategiile [de destabilizare] ale Rusiei sau dacă aceste două țări cooperează”, sugerează șeful Centrului de amenințări hibride. În aceeași linie, și fără să vrea să dea vina pe Kremlin, Lenoir-Grand Pons susține că „demoralizarea liderilor și populației unei țări este o strategie clasică rusească” și că „scopul final al Rusiei este destabilizarea Occidentului."

Egle Samuchovaite, director de programe pentru Crucea Roșie lituaniană, asigură că este „fără precedent”ce se petrece la granița Lituaniei. Descrie modul în care migranții - în majoritate irakieni, dar și camerunezii, guineeni... - traversează pădurea pe jos, intră în zonele de graniță mai puțin păzite și solicită automat azil pe teritoriul lituanian, care este teritoriu comunitar. Samuchovaite avertizează, de asemenea, asupra respingerii crescânde a migranților de către populație, în special de către locuitorii orașelor de frontieră.

Contrabandă

Lituania este o țară care nu este obișnuită cu un peisaj migratoriu comparabil cu cel din sudul UE, cu treceri ilegale, garduri și operațiuni ale Frontex. „Aici eram obișnuiți cu contrabanda cu tutun din Belarus. Totul este nou”, se plânge pentru Reuters Povilas Vitkus, un polițist de frontieră.

Lukașenko, la rândul său, neagă faptul că folosește fluxurile migratorii ca armă de destabilizare. Și departe de a fi intimidat de o represiune a Occidentului, el a avertizat: „Nu vom reține pe nimeni. Nu vin în Belarus, ci merg în Europa caldă, confortabilă și iluminată", a spus președintele pe un ton batjocoritor, într-o declarație citată de BBC. După cum indică experții, „aceasta nu este o problemă între Lukașenko și Lituania, ci între Lukașenko și UE”, spune Tiilikainen.

De fapt, tensiunea dintre cele două blocuri a crescut într-o asemenea măsură încât Washingtonul, un aliat NATO al Lituaniei, a fost „îngrijorat” și a asigurat că urmărește situația „foarte atent”, potrivit Reuters.

Tiilikainen nu ezită să spună că Minskul „înarmează migranții” și se asigură că aceste treceri de frontieră masive și punctuale se încadrează în „amenințările hibride” pentru Occident. Din acest motiv, atât UE, cât și NATO „trebuie să transmită un mesaj comun prin care să spună că răspunsul va fi comun”. De fapt, își amintește Tiilikainen, există o dezbatere în cadrul Alianței Atlantice cu întrebarea dacă acest tip de act hibrid poate invoca articolul 5 al NATO, care stipulează apărarea reciprocă. „Este dificil să decidem acest lucru. NATO analizează situația”, spune ea. Lenoir-Grand Pons este însă de părere că „posibilul răspuns occidental poate fi așteptat în cadrul sancțiunilor și, în cazul NATO, cu un batalion de descurajare în fiecare țară baltică [Estonia, Letonia, Lituania], plus Polonia”.

Situație „excepțională”

Având în vedere situația „urgentă și excepțională” de la granița Lituaniei cu Belarus, potrivit directorului Frontex, Fabrice Leggeri, un grup de agenți de frontieră din cadrul agenției comunitare va fi desfășurat imediat la granița cu Belarus.

Autoritățile lituaniene ceruseră cu câteva zile în urmă 60 de gardieni, 30 de mașini de patrulare, 2 elicoptere și 1 cameră de supraveghere termică. Frontex, cu sediul la Varșovia, a cerut joi statelor membre să furnizeze agenți și echipamente, într-o operațiune care va dura până la 6 octombrie. Agenția dorește ca Bulgaria, Croația, Finlanda, Franța, Germania, Polonia, România, Slovacia și Slovenia să contribuie cu până la 60 de grăniceri.

În plus, Comisia Europeană a anunțat alocarea, în august, a 10 milioane de euro pentru a face față acestei sosiri a migranților, a anunțat comisarul european pentru afaceri interne, Ylva Johansson.

Sursa