Mustața, mesajul etic și politic sau tempo-ul moderat se numără, în opinia cercetătorului, printre atuurile pe care le poate avea o piesă în fața votanților în marea finală.
„Cea mai mare păcăleală la Eurovision este să-ți imaginezi că trebuie să prezinți o piesă națională. E drept că acest concurs a fost gândit ca o scenă pentru show-uri naționale, dar ele sunt de fapt șlagăre europene”, spune Derek Scott, profesor la secția de muzică a Universității din Leeds, Marea Britanie, care a compus propria piesă pentru Eurovision, combinând temele pe care le-a considerat de maxim interes pentru publicul concursului european.
Este vorba, în opinia cercetătorului, de o piesă care ar putea obține cu ușurință mult râvnitele 12 puncte într-o finală. „Știm că balcanicii au fost întotdeauna apreciați la Eurovision și mai știm că par să le placă mustățile. Blue, reprezentantul Marii Britanii în 2011 la Eurovision, n-a capitalizat energia pozitivă din ceea ce poate să însemne o mustață. Dacă vrei voturi din Turcia sau Muntenegru, chiar ai nevoie de o mustață”, spune Scott, citat de BBC.
Profesorul a cercetat evoluțiile din concurs în ultimii 50 de ani, încercând să definească acele calități care i-au urcat pe unii pe podium și, deși admite că o mustață nu ameliorează calitatea muzicală, a decis că este genul de element visual care asigură acel aer „retro” care ar putea să vândă foarte bine o piesă pentru mult doritele 12 puncte.
„Teme garantate” Scott a analizat și evoluțiile de la această ediție, încercând să pună în evidență similitudinile cu piesele care s-au bucurat de succes în istoria concursului. Printre acestea din urmă profesorul amintește cântece precum „Congratulations” a lui Cliff Richard (1968), „Boom Bang a Bang”, cântată de Lulu (1969) sau piesa cu care a concurat Belgia în 1986, „J'aime la vie”.
Dincolo de mult blamatul vot politic sau regional, Scott a analizat și elementele care ar putea aduce succes unei piese, definind câteva “teme garantate”, cum ar fi „cheful de viață” – din piesa „Congratulations”, „parodia” – în “Boom Bang a Bang” sau piesa „Hard Rock Hallelujah” a metaliștilor finlandezi de la Lordi (câștigătoare în 2006), tema aspirațională sau „timpul liber” – ca în „Puppet on a String” cântată de Sandy Shaw. „Acestea sunt teme testate de-a lungul timpului și, dacă alegi una dintre ele nu vei mai avea așa mari probleme șă obții puncte”, spune Scott.
Dragostea nu mulțumește pe toată lumea Și dragostea este o temă interesantă, numai că trebuie să găsești exact acel mesaj care să atingă un număr cât mai mare de spectatori, în condițiile în care unii sunt căsătoriți, alții singuri, alții divorțați, alții dezamăgiți și alții entuziaști. Gesturile, spune Scott, sunt de asemenea foarte importante pentru memorabilitate. "Toată lumea îşi aminteşte de Bucks Fizz, cu rochiile lor. Interesant în acest an este că există o mulţime de ţări care au optat pentru trompetişti falși", spune Scott. (Printre aceștia se numără și reprezentanții României, care au pe scenă două dansatoare cu trompete.)
Profesorul s-a referit și la ritmul unei piese, care trebuie să fie alert, dar nu foarte, astfel încât să nu zăpăcească audiența la prima prezentare. Piesele de succes au, de regulă, un ritm vioi și un aranjament orchestral care include și un cor.
Bazându-se pe aceste cercetări, profesorul britanic a compus piesa “Be Nice to Nice People” care, în opinia sa, nu ar lăsa publicul atât de indiferent încât să fie tratată cu zero puncte în finală.
<iframe width="560" height="450" src="http://www.youtube.com/embed/B5ZfQMOHB5k" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>