Sindicatul poliţiştilor "Diamantul" a lansat o acuzaţie gravă potrivit căreia sub patronajul Secţiei de Contencios administrativ din cadrul instanţei supreme, instanţele de din ţară au început să creeze ocutumă periculoasă de nerespectare a unei decizii a Curţii Constituţionale.

Pe scurt, în 2011, poliţistul Emil Florin Dincă, fost şef de post într-o comună din Ilfov, a fost destituit din funcţie de către şeful IPJ Ilfov.. În procesul deschis pentru anularea actelor de concediere din poliţie, Dincă a ridicat o excepţie de neconstituţionalitate a unor articole din statutul politiştilor. Judecătorii Curţii Constituţionale i-au dat dreptate şi, prin decizia nr. 392/2014, au desfiinţat ca fiind neconstitutionale, textele de lege contestate şi în baza cărora, de-a lungul anilor, mii de poliţişti au fost cercetaţi şi sancţionati disciplinar, unii chiar destituiţi din poliţie.

Trebuia aplicată în cauză

Precizăm că textele de lege declarate ca neconstituţionale furnizau " prezumţia de nelegalitate" a ordinului de ministru 400/2004 privind cercetarea disciplinară a poliţiştilor,  act administrativ nepublicat şi "netransparent", în viziunea Curţii Constituţionale. Având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate fusese invocată şi admisă într-un proces în care ordinul fusese contestat ca nelegal şi că se afla în judecată la instanţa supremă, Dincă a avut o speranţa că în procesul său, se va ţine seama de decizia CCR.

Cum au motivat

Contrar aşteptărilor, judecătorii Eugenia Marin, Liliana Vişan, Elena Cantar şi Cristina Olteanu de la instanţa supremă  au refuzat să aplice decizia CCR  şi au  respins recursul lui Dincă. Motivarea este de toată frumuseţea. În esenţă, completul de la supremă a motivat ca şi-ar fi creat de-a lungul anilor,  jurisprudentă "unitară" în sensul "legalităţii” ordinului 400/2004 şi că" menţinerea unei practici unitare reprezintă un deziderat al legiuitorului şi al instanţelor judecătoreşti din România, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi totodată, o obligâtie asumată prin prezenta decizie".

În alte trei cazuri, la Tribunalul Vaslui, la Curtea de Apel Iaşi şi la Curtea de Apel Cluj, s-a întâmplat acelaşi lucru. Magistraţii au refuzat să pună în aplicare decizia 392/2014  a CCR. Şi aceste cauze au privit  litigii disciplinare între politişti sanctionati si unităţi ale Ministerului Afacerilor Interne.

Ignoranţa maximă

În aceste condiţii, Emil Păscuţ, liderul de sindicat a înaintat acţiunile în instanţă şi-a aratat surprinderea că o decizie a CCR are forţa să desfiinteze legea dată de Parlament,  dar nu poate să conduca la desfiinţarea  actelor disciplinare ce s-au emis nelegal de către funcţionari ai MAI. “Magistraţii Înaltei Curţi, în loc să pună respectarea Constituţiei şi a deciziilor CCR pe primul plan în activitatea lor judecătorească, îşi apără cu o vanitate prostească, o jurisprudenţă care mereu a fost greşită”.

Potrivit statutului magistraţilor, “nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale ori a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii” reprezintă abatere disciplinară.

Ultima şmecherie: articole contradictorii

În acest context, sindicatul a făcut plângere la Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al magistraturii (CSM) faţă de judecătorii care au refuzat punerea în aplicare a deciziei şi a cerut ca aceştia să fie sancţionaţi. Păscuţ nu aşteaptă mare lucru de la Inspecţia Judiciară, apreciind că textele de lege privind răspunderea disciplinară a magistraţilor au fost construite în complicitate de magistraţi, CSM şi legislativ cu scopul de a se împiedica tragerea la răspundere disciplinară a magistraţilor, pentru soluţiile abuzive. Liderul de sindicat a arătat că, dacă aparent în legea magistraţilor  este trecută ca abatere disciplinară, nerespectarea de către judecatori a deciziilor de Curte Constituţională,  aceeasi lege, la articolul 97, prevede că nu pot fi puse “ în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac."

Într-un răspuns al Inspecţiei Judiciare către evz, “în perioada 03 martie 2014- 24 martie 2015, la Inspecţia Judiciară au fost înregistrate un număr de 1042 sesizări în cuprinsul cărora erau criticate, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti”. În condiţiile existenţei articolului amintit, cele mai multe dintre acestea au fost clasate.