Punînd mîna pe două documente importante – Ordonanța nr. 692/C2/2016 emisă de Parchetul General pe 5 aprilie 2016 și Decizia ÎCCJ din 13 iunie 2016, prin care se redeschide Dosarul Revoluției, mai precis Dosarul Măcelului Terorist de după 22 decembrie 1989, ora 12.07, am declarat momentul drept o cotitură istorică în poziția oficială față de evenimentele din decembrie 1989.

Timp de 26 de ani, Măcelul Terorist a fost explicat de Autorități prin preluarea fără discernămînt a tezei lui Ion Iliescu potrivit căreia în intervalul 22 decembrie 1989, ora 12.07, cînd a fugit Nicolae Ceaușescu, și 27 decembrie 1989, cînd se constituie oficial CFSN, România n-a fost condusă de nimeni. „Vidul de putere” existent a favorizat Măcelul Terorist, explicat ca un fel de noi am tras în noi pentru că era o confuzie generală.

Ordonanța din 5 aprilie 2016, confirmată de Decizia ÎCCJ, neagă spectaculos această teză, propunînd drept premisă pentru noua anchetă penală teza țării aflate sub controlul CFSN:

„În aceste condiţii apreciez că, deşi formal, Consiliul Frontului Salvării Naţionale a exercitat puterea începînd cu data de 27 decembrie, în fapt, această structură, al cărei lider a fost recunoscut ca fiind Ion Iliescu încă din primele momente ale evenimentelor din ziua de 22 decembrie 1989, a exercitat puterea de stat în România din chiar momentul constituirii sale, în ziua de 22 decembrie 1989.”

Corb la corb... Medicii blochează ancheta de la Târgu Jiu, unde un copil a fost lăsat să moară

Toate greșelile făcute de candidații la președinția României

În comentariul meu de pe cristoiublog.ro de joi, 20 octombrie 2016, arătam că deși Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat Redeschiderea Dosarului Revoluției, nr. 11/2014, în 13 iunie 2016, ca urmare a Ordonanței nr. 692/C2/2016 emisă de Parchetul General pe 5 aprilie 2016, pînă la ora cînd scriam textul nu veniseră semne dinspre Parchetul Militar că s-ar fi lucrat ceva la acest Dosar.

Miercuri, 2 noiembrie 2016, a venit un semn. Și nu unul oarecare, ci un semn puternic. Printr-un Comunicat dat publicității, Secția Parchetelor Militare a Parchetului General anunță extinderea in rem a anchetei penale și la faptele de după fuga lui Nicolae Ceaușescu, fapte puse în responsabilitatea noii conduceri a țării:

„Din actele dosarului rezultă că pentru păstrarea puterii, prin acţiunile desfăşurate şi măsurile dispuse, noua conducere politică şi militară instaurată după data de 22.12.1989 a determinat uciderea, rănirea prin împuşcare, vătămarea integrităţii fizice şi psihice, respectiv lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane, fapte care se circumscriu condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii contra umanităţii”.

Presa noastră s-a mulțumit cu publicarea Comunicatului, prin formula copy – paste. Dînd curs obsesiei mele față de document, m-am dat peste cap și am obținut Textul întreg al Ordonanței, dar și alte documente și informații despre ce s-a lucrat pînă acum la Dosarul Revoluției după Decizia ÎCCJ din 13 iunie 2016.

Mai jos sunt câteva fragmente edificatoare din Ordonanța din 1 noiembrie 2016 prin care se dispune redeschiderea dosarului prin extinderea „urmăririi penale în rem”. Asta, înseamnă că toți cei care au condus România între 22 decembrie 1989, ora 12.07 pînă în 27 decembrie 1989 și care au pus responsabilitatea Măcelului terorist pe seama vidului de putere, au de ce să fie îngrijorați. Ceasul convocării lor la Parchet, pentru a fi puși sub acuzare, a început să ticăie.

În mai multe rînduri am scris și am zis că Redeschiderea Dosarului Revoluției pentru perioada 22 decembrie – 27 decembrie 1989, intrată în Istorie drept cea a fenomenului terorist, e o cotitură istorică. Pentru prima oară după 26 de ani, se recunoaște oficial responsabilitatea noii conduceri o țării pentru Măcelul terorist. Premisa anchetei penale e revoluționară, deoarece pune capăt teoriei vidului de putere. Una e însă premisa și alta e ancheta penală. Una e să scrii chiar o carte despre responsabilitatea lui Ion Iliescu în provocarea Măcelului terorist și alta e să-l trimiți în judecată pentru crime împotriva umanității cu un dosar beton, care să nu fie infirmat de instanță.

Bag seamă la mulți dintre cei interesați ca în Dosarul Revoluției să se facă în fine lumină o anume nerăbdare de a-l vedea pe Ion Iliescu convocat la Parchet, dacă nu chiar arestat. E o nerăbdare ce ține nu numai de prea lunga așteptare a Dreptății, dar și de o anume atmosferă creată în România democratică de hei-rupismul de tip DNA. Procurorul, din cîte se știe de la Drept, e un investigator al faptelor pentru a descoperi dacă un suspect e sau nu vinovat și nu un acuzator de tip bolșevic pentru care ancheta penală are drept misiune revoluționară să trimită pe cineva în Gulag sau chiar la moarte.

Noua premisă a anchetei penale e doar o ipoteză de lucru. Ea trebuie confirmată cu probe zdrobitoare. Altfel spus, responsabilitatea lui Ion Iliescu și a celorlalți lideri ai României de după fuga lui Nicolae Ceaușescu trebuie dovedită din punct de vedere juridic. O întreprindere de loc ușoară dacă ne gîndim că pînă la ora actuală nu există nici măcar un studiu documentat despre natura juridică a noului regim în perioada 22 decembrie- 27 decembrie 1989.

Din cîte se știe, primele decrete semnate de Ion Iliescu au fost date după 27 decembrie 1989, cu excepția celui privind constituirea Tribunalului Militar în Procesul Ceaușescu. Aceste decrete au confirmat retroactiv deciziile luate de CFSN, în frunte cu Ion Iliescu între 22 decembrie 1989 și 27 decembrie 1989. Și totuși, între 22 decembrie 1989 și 27 decembrie 1989, țara a avut o conducere politică responsabilă de tot ce se întîmpla pe teritoriul național.

Cum dovedești juridic faptul că liderii FSN au responsabilitate de ministru? E o întrebare cu atît mai importantă cu cît trebuie văzut dacă miniștrii de atunci se supun Legii responsabilității ministeriale. Altfel spus, trebuie Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu, să aibă acceptul lui Klaus Iohannis pentru a se începe urmărirea penală împotriva lor? Pentru a stabili și dovedi premisa – țara a fost condusă în timpul Măcelului terorist – colectivul de procurori de la Parchetul Militar, un colectiv nou, pentru că din el nu fac parte procurorii veniți din cadrele Armatei (Armata e una dintre instituțiile incriminate!) a întreprins următoarele:

1. A cerut Facultăților de Drept, catedrelor de Drept Constituțional, un punct de vedere oficial privind încadrarea constituțională a conducerii dintre 22 decembrie – 27 decembrie 1989 și dacă actele emise de această conducere au fost constituționale. Prin Adresa din 30 august 2016 s-a cerut Camerei Deputaților o serie de documente: Documentele au fost trimise de Camera Deputaților cu adresa din 14 septembrie 2016:
2. Adrese asemănătoare s-au trimis Guvernului și Senatului.
3. De la Senat s-au cerut Anexele la Raportul Comisiei senatoriale de anchetă din 1990-1992, anexe secretizate pînă acum.
4. Se vor trimite adrese asemănătoare Ministerului Afacerilor Externe, prin care se vor cere Notele trimise de ambasade privind recunoașterea CFSN de către diferite state, precum la SIE și MApN.

Nu știu dacă pînă la urmă va fi cineva condamnat în urma acestei anchete vaste. Știu însă sigur un lucru: Deoarece Măcelul terorist a fost pus pînă acum pe seama Vidului de putere, nimeni nu s-a preocupat pînă acum să strîngă documente despre regimul politic dintre 22 decembrie – 27 decembrie 1989. Căutînd, descoperind și punînd la dosar aceste documente, Secția Parchetelor Militare contribuie deja la constituirea unui Dosar al Istoriei.

 

Articolul a fost publicat iniţial pe cristoiublog.ro.