Dezordinele post-electorale continuă să tulbure Belarus devenind o chestiune de interes extrem pentru Occident.
Planul ţărilor baltice şi al Poloniei pentru rezolvarea crizei din Belarus
Uniunea Europeană este gata să introducă un pachet de sancţiuni pentru felul în care Aleksandr Lukaşenko gestionează protestele şi se va discuta asupra acestei chestiuni într-o video-conferinţă între minşitrii de externe ai celor 27 de state ale Uniunii. Chiar şi administraţia Trump evaluează adoptarea unor măsuri similare.
Ţările baltice şi Polonia au luat o iniţiativă încă de la începutul înfruntărilor, mai ales că Lituania este locul unde şi-a găsit refugiul Svetlana Tihanovskaia (contracandidata lui Lukaşenko la prezidenţiale). S-a elaborat un plan de oprirea escaladării tensiunilor de a cărui acceptare sau nu va depinde introducerea sancţiunilor europene împotriva Minskului.
În ce constă planul
Planul de acţiune a fost prezentat pe 12 august într-o conferinţă de presă a preşedintelui Lituaniei, Gitanas Nauseda şi prevede o oprire aescaladărilor graduală, împărţită în trei etape. Adevărata particularitate a planului este că a fost dezvoltat în manieră comună de Lituania, Letonia şi Polonia, un fapt care semnalează rolul de protagonistă care intră în joc al axei Varşovia-Vilnius, căruia blocul occidental i-a delegat dosarul Lukaşenko, astfel ţările de la Est de Rusia trec în planul hegemonic al celor două ţări în regiune.
Prima fază prevede sfârşitul utilizării forţei din partea autorităţilor pentru stoparea protestelor. A doua fază este eliberarea tuturor acelora care au fost arestaţi din 9 august până acum, mai precis peste 6.000 de persoane printre care şi cetăţeni ucraineeni acuzaţi de a fi luat parte la înfruntări după ce au trecut ilegal frontiera Belarusului.
A treia şi ultima etapă este începerea unui dialog între guvern şi reprezentanţii societăţii civile în interiorul unei platforme de discuţii şi mediere, pe care preopinenţii au botezat-o Consiliul Naţional. Ar fi vorba de un organism incluzând reprezentanţi ai guvernului şi ai societatăţii civilă cu obiectivul de a căuta modalităţi pentru rezolvarea crizei.
Dacă Lukaşenko se hotărăşte să accepte planul, Polonia, Lituania şi Letonia ar trimite specialişti la Minsk în calitate de mediatori între părţile din interiorul Consiliului Naţional, cu scopul de a mări sensibil posibilitatea de a ajunge la un compromis capabil să pună capăt violenţelor.
Potrivit preşedintelui Nauseda, acum că planul a fost făcut public, Lukaşenko se află la o răscruce: acceptatarea planului ar echivala cu posibilitatea de a pacifica ţara, în timp ce neaprobarea lui ar putea determina introducerea de sancţiuni din parte Uniunii Europene, exacerbând tensiunea atât la nivel intern cât şi internaţional.
Punctele de interes ale axei Varşovia-Vilnius
Cu o zi înainte de seara înfruntărilor, Lukaşenko a apărut în public invitând opoziţia să înceapă un dialog constructiv pentru bunăstarea naţiunii şi reiterând convingerea că în spatele insurecţiei se află o mână străină.
Potrivit acuzaţiilor preşedintelui, în noaptea de 9 spre 10 august, gărzile de la frontieră ar fi încercat să împiedice tentativelor de trecere ilegală a frontierei de către cetăţeni polonezi, ruşi şi ucraineeni, cu intenţia de a face un Maidan în Belarus, iar serviciile secrete au interceptat comunicaţii între manifestanţi şi străinătate, în special din Marea Britanie, Polonia şi Republica Cehă.
În plus, în aceeaşi noapte, în locurile fierbinţi din Minsk a fost remarcată prezenţa a multor profesionişti în dezordini din Rusia şi Ucraina, care ar fi avut două misiuni, aceea de a combate cu poliţia şi de a încerca să ducă capitala în haos prin acţiuni de nivel profesionist, ca provocarea de incendii în zonele centrale. În zilele următoare a fost apoi confirmată ştirea despre arestarea a diferiţi cetăţeni ucraineeni acuzaţi de a fi luat parte la tulburări şi a căror eliberare este cerută de Volodymyr Zelensky, preşedintele Ucrainei.
Toate aceste evenimente par a corobora denunţurile lui Lukaşenko despre o regie europeană de insurecţie
UE a început să ameninţe guvernul de la Minsk că introduce sancţiuni privind fraude electorale şi pentru felul în care au avut loc înfruntările, în timp ce Polonia şi Lituania furnizează un suport complet opoziţiei.
Executivul polonez şi-a asumat şi a condus iniţiativa politică la nivel european agitând organele Uniunii şi miniştrii de externe din cele 27 de state membre, iar în oraşele principale oamenii au început să se picteze în vechile culori ale steagului bielorus, aceea agitată de manifestanţii antiguvernamentali, iar Lituania a primit-o pe Tihanovskaia fugită de la Minsk după cea de a doua seară de înfruntări.
Dacă ar exista un plan pentru schimbarea regimului în Belarus, Polonia şi Lituania ar fi instrumentele ideale pentru operaţiune şi exercitarea puterii în viitorul protectorat euro-american. Minskul nu dispune de mari resurse naturale şi o eventuală rupere de Moscova ar da startul unei inevitabile recesiuni, iar Polonia şi Lituania ar putea să ofere propriile pieţe de muncă cetăţenilor bieloruşi aflaţi în fugă, să propună extinderea reţelelor lor energetice şi să profite de noua situaţie amalgamând cele trei economii.
Acest ultim aspect este foarte relevant, fiindcă de câţiva ani clasele conducătoare din Varşovia şi Vilnius duc împreună o agendă comună în construirea unui bloc comun geopolitic, cultural şi economic intra-european, extins de la Marea Baltică la Marea Neagră, iconic reprezentat de drumul european E40. În timp ce Polonia îşi concentrează eforturile pe ţărmurile meridionale, reprezentate de alianţa de la Vişegrad şi de Ucraina, Lituania s-a orientat spre fuziunea zonei baltice. Unicul obstacol în realizarea proiectului, adică o confederaţie polono-lituaniană, este tocmai Belarusul.
Si doar având tabloul complet al situaţiei şi a intereselor în joc, se poate înţelege protagonismul din aceste zile al axei Polonia-Ţările Baltice. Realizarea coridorului Marea Baltică-Marea Neagră trece inevitabil prin Minsk, scrie Il Giornale.