Cine are obiceiul de a intra prin librării şi anticariate va descoperi la Noutăţi, nu fără o anume uimire, un volum semnat de Gabriel Garcia Marquez sub titlul Călătorind prin Europa de Est.

 Da, marele scriitor din Caraibe a fost şi în Europa de Est (RDG, Ungaria, URSS, Cehoslovacia; nu s-a aventurat în România) între 1955 şi 1957. Graţie talentului dovedit de Tudora Șandru- Mehedinți și osîrdiei asumate de RAO în Călătorind prin Europa de Est, cititorul român se întîlneşte cu un fenomen unic: Reacţia unui ziarist din Caraibe la realităţile din Est, fie ele şi comuniste.

Titlurile unor capitole spun multe despre noutatea privirii lui Gabriel Garcia Marquez asupra unei lumi banalizate prin propagandă pro și contra comunistă:

„Cortina de fier ” este o scîndură vopsită în roșu și alb, URSS- 22 400 000 de kilometri pătrați fără o singură reclamă la Coca Cola, Moscovasatul cel mai mare din lume. După modelul din Les Lettres Persanes al lui Montesquieu, al trucului Un străin la …, toate bazate pe contrastul dintre privirea călătorului şi cele întîlnite în cale.

În chip asemănător, ni-l putem imagina pe Gabriel Garcia Marquez din Caraibe călătorind prin România lui februarie 2017.

Dincolo de uimirea stîrnită de gheaţă (primele pagini din Un veac de singurătate ne arată că în Caraibe gheaţa e ceva magic), mai mult ca sigur marele scriitor va fi rămas surprins să constate că o întreagă naţiune discută cu patimă, o patimă pe cale să declanşeze încăierări cu cuţitele, un articol din Codul Penal.

În Caraibe, confruntări pătimaşe pot declanşa meciurile de cocoși și Virginitatea Fecioarei Maria.

În nici un caz un articol din Codul penal.

Şi, totuşi, aceasta e realitatea.

Ţara asta, vesel nepăsătoare şi dacă vine cel de-al Treilea Război Mondial din credinţa că, lasă, pînă la urmă, ne aranjăm noi şi în chestia asta! e dezbinată – vorba clericilor de la Antena 3 – de o controversă vizînd un articol din Codul Penal.

Unii susţin că articolul 297 din Noul Cod Penal nu mai e valabil.

A fost scos printr-o hotărîre a CCR. Drept argument se aduce o deja celebră sentinţă dată de Curtea de Apel Alba Iulia.

Alţii susţin că dimpotrivă articolul e valabil.

Așa cum a fost înainte de decizia CCR. Articolul 297 se intitulează Abuzul în serviciu.

Cînd nu se dă numărul Articolului, se spune Abuzul în serviciu.

Abuzul în serviciu dezbină ţara de aproape un an, mai precis de la Decizia CCR din 15 iunie 2016 privind constituţionalitatea articolului.

Divizia Presă a Binomului SRI-DNA, Falanga procurorilor şi a politicienilor care văd o Românie- şcoală de corecţie (gen Monica Macovei) apără cu ghearele şi cu dinţii Abuzul în serviciu în varianta din Noul Cod Penal.

O mare parte din politicieni, susţinuţi de cealaltă parte a Presei, etichetată și drept a penalilor, denunţă Abuzul în serviciu.

O manipulare a SRI prin acoperiţii din toate domeniile a transformat Abuzul în serviciu într-un drapel al protestatarilor.

G. Garcia-Marquez va fi rămas uluit să vadă tineri susţinînd prin viu grai, dar mai ales prin înscrisuri, articolul 297 din Codul Penal, intitulat Abuzul în serviciu.

Cîinii aduși cu ei n-au încă o poziție în această controversă.

Nu va trece mult însă și Realitatea tv și Digi tv, cele două vuvuzele ale Binomului SRI-DNA, vor publica și punctele de vedere ale cîinilor, ale celor sub acoperire, desigur.

E artificială această controversă? Nici vorbă.

Pe fondul folosirii Luptei împotriva corupției pentru răfuieli politico-mafiote tipic românești, chestiunea Abuzului în serviciu a devenit una de viaţă şi de moarte în confruntarea dintre Klaus Iohannis şi Sistemul condus de SRI, pe de o parte, și clasa politică din România, pe de altă parte.

Un articol de Cod Penal a devenit astfel una dintre cele mai tari arme în bătălia mafioto-politică.

De conținutul acestui articol depind șefiile și chiar libertatea multora dintre cei care nu sunt de partea lui Klaus Iohannis și a Poliției sale politice. Să mă explic.

Noul Cod penal a intrat în vigoare la 1 februarie 2014.

Codul Penal anterior, alcătuit de Marii Penalişti ai României, definea astfel, prin articolul 246, Abuzul în serviciu: „Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor. Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiu atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.” Înţelege lesne, chiar şi un cititor fără Facultatea de Drept, că:

1) Abuzul în serviciu defineşte o infracţiune care vizează exclusiv funcţionarul public.

Şi cum funcţionar public înseamnă primari, preşedinte de Consiliu judeţean, miniştri, parlamentari, într-un cuvînt oameni care administrează treburile publice, se deduce fără echivoc că abuzul în serviciu e o infracţiune care vizează clasa politică.

2) Prin precizarea „cu ştiinţă ” legiuitorul a ţinut să contracareze abuzurile ce s-ar putea face împotriva celor care ocupă o funcţie publice.

Ce înseamnă „cu ştiinţă”?

Înseamnă că un demnitar care ştie că printr-o decizie a sa (un contract de exemplu) încalcă legea şi cu toate acestea dă respectiva decizie poate fi acuzat de abuz în serviciu.

Această prevedere a funcţionat pînă în 2014.

Adoptat prin asumarea răspunderii guvernului în 2009, fapt unic în democrațiile chiar și din Est, Noul Cod Penal e unul dintre cele mai înfricoşătoare dovezi de folosire a Luptei împotriva corupţiei pentru răfuieli politico- mafiote.

Prima grijă a născocitorilor acestui Cod în frunte cu nefericita de Alina Bica a fost de a trece Abuzul în serviciu la infracțiunile de corupție și a modifica astfel conținutul articolului încît să dea posibilitatea folosirii Abuzului în serviciu ca armă în bătălia politică a președintelui de atunci- Traian Băsescu- împotriva adversarilor din politică

. Și Alina Bica, și Traian Băsescu și Elena Udrea, care era și ea pe acolo nu s-au gîndit o clipă că va veni o vreme cînd arma gîndită de ei împotriva dușmanilor interni va ajunge în mîinile celor care-i dușmănesc. Cînd și-a dat seama Alina Bica, era prea tîrziu. Articolul 246 a devenit articolul 297: „Abuzul în serviciu. Fapta funcţionarului public, care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.“

Despre aberaţia conţinută în această formulare am scris pe cristoiublog.ro din 16 iunie 2016:

„Să zicem că un primar decidea construirea unui pod peste un rîu. DNA, care îi pusese gînd rău primarului, îi deschidea dosar (cu tot tărăboiul, reţinere, cerere de arestare preventivă) sub acuzaţia că, îndeplinîndu- şi defectuos atribuţiile de serviciu, cauzase o pagubă primăriei. Formula «în mod defectuos», ca şi formula «urîtă» sau formula «frumoasă » sau formula «necinstit», e interpretabilă.

Depinde cine apreciază actul primarului. De fapt, în realitate, procurorii DNA nici nu se osteneau să dovedească modul defectuos, pentru că aşa ceva nu se poate dovedi.

Ce-i aia mod defectuos de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu?

La întrebarea asta nici procurorii n-ar fi putut răspunde decît repetînd papagaliceşte:

Şi-a îndeplinit în mod defectuos. Şi-a îndeplinit în mod defectuos.

Ei săreau direct la paguba produsă. Nu era nici o pagubă. Procurorii DNA susţineau că podeţul nu trebuia construit.

Drept dovadă, aduceau o expertiză (făcută de un expert DNA) care arăta că locuitorii puteau ajunge pe malul celălalt şi trecînd prin vad.

Apa nu-i adîncă şi, la o adică, locuitorii se spală şi pe picioare.

Avînd în vedere că femeile trebuia săşi ridice fustele, trecutul prin vad le dădea posibilitatea să arate că au pulpe frumoase.

Aşadar, conchideau procurorii, primarul comisese un abuz în serviciu, deoarece, îndeplinindu-şi în mod defectuos atribuţiile de serviciu, provocase primăriei o pagubă de… (urma suma dată de primărie pentru construirea podeţului).

Pe baza acestui Dosar DNA cerea 7 ani închisoare pentru bietul primar.”

Pe drept cuvînt, sesizată printre altele de chiar Alina Bica, iniţiatoare a articolului, acum victimă a acestuia, pe 15 iunie 2016, CCR a emis o decizie prin care înlocuia termenul de „defectuos” cu „încălcarea unei îndatoriri prevăzute într-o Ordonanţă, într-o Ordonanţă de urgenţă sau într-o lege”.

Altfel spus, făcea din Abuzul în serviciu o infracțiune clară, fără echivocuri, o infracțiune predictibilă. Prin conţinutul impus de CCR, abuzul în serviciu nu mai poate fi folosit de Binomul SRI-DNA ca instrument pentru răfuieli politicomafiote. CCR a declarat neconstituţională formula „în mod defectuos” pe 15 iunie 2016.

Potrivit Constituţiei, orice decizie a CCR trebuie transpusă în lege de Guvern sau de Parlament în 45 de zile. Au trecut de la Decizia CCR din 15 iunie 2016, nu 45 de zile, ci 240 de zile.

Nici azi conţinutul articolului n-a fost modificat prin lege sau OUG. De ce?

Pentru că s-a opus din răsputeri Klaus Iohannis.

Abuzul în serviciu în forma sa dinaintea deciziei CCR rămînea principala armă a sa de răfuieli politico- mafiote.

Divizia Presa a Binomului SRIDNA a declanşat o uriaşă campanie de manipulare prin care minima precizare cerută de CCR a fost prezentată ca dezincriminare a Abuzului în serviciu.

Guvernul Dacian Cioloş, avînd ministru al Justiţiei pe Raluca Prună, femeia cu plapuma în spinare, a evitat din răsputeri să dea o ordonanţă de urgenţă privind concretizarea Deciziei CCR.

Prin Ordonanța 13 Guvernul Grindeanu nu s-a preocupat de transpunerea în lege a Deciziei CCR, ci de rezolvarea problemelor personale ale lui Liviu Dragnea.

În Justiție s-a creat un balamuc de proporţii. Unele instanțe consideră anulat tot articolul.

Altele înlocuiesc „defectuos” cu „încălcarea legii”. Nu puţine judecă după vechiul conţinut.

Adversarii Abuzului susţin că prin trecerea celor 45 de zile. Abuzul în serviciu a fost dezincriminat.

Eu nu cred asta.

Eu cred că se aplică precizările CCR.

Eliminarea abuzului în serviciu ar fi o catastrofă pentru lupta împotriva corupției. Decizia CCR era menită să-l păstreze în Noul Cod Penal, fără echivocurile care îngăduiau abuzurile. Ce cred eu n-are importanţă. Important e faptul că decizia de la Alba Iulia a stîrnit un adevărat Haos.

Normal ar fi ca Preşedintele să ridice problema eliminării acestui Haos printr-o Ordonanţă de Urgenţă care să concretizeze decizia CCR.

Klaus Iohannis nu face asta.

N-o va face cît timp va fi preşedinte. Cînd nu va mai fi preşedinte, înhăţat în chip abuziv pentru abuz în serviciu, va măcăni că nu e corect. Ca și în cazul lui Traian Băsescu, va fi însă prea tîrziu.