Victor Iamandi, Fost ministrual Justiției, a fost omorât în noaptea de 26 noiembrie de legionari în penitenciarul Jilava. Deși avea doar 49 de ani, presimțind probabil care-i va fi soarta, el și-a scris în închisoare, pe 14 octombrie 1940, testamentul.
Tribunalul Ilfov a procedat în primăvara lui 1941 la deschiderea succesiunii.
„Din actul de supremă voință al testatorului se stabilește că averea rămasă în urma lui e alcătuită din: o vie la Bucium, lângă Iași, cumpărată din anul 1929 - un teren vast, situat în bariera Păcurari-Iași, cumpărat în anul 1938 – biblioteca – o altă porțiune de vie în Bucium, cumpărată în 1936 – vila din Sinaia, cumpărată în anul 1939 ș.a.
Cu limbă de moarte, Victor Iamandi scrie apoi următoarele:
„Dacă voi fi trimis înaintea judecății și s-ar întâmpla ca, între timp, să încetez din viață, se vor administra toate dovezile de către soția și fiica mea, dovezi hotărâtoare că tot ceea ce am agonisit, într-atâția ani de viață publică, este produsul muncii și al veniturilor pe care mi le-au procurat și situațiile înalte ce le-am deținut vreme îndelungată și locurile ce le-am avut în diverse consilii de administrație, ca și largile ajutoare ce mi-au fost date timp de 7 ani jumătate de marele meu binefăcător d. ing. N. Malaxa (…)
Aceasta pentru a se obține hotărârea cea dreaptă, adică ceea ce știe toată lumea care mă cunoaște și-mi aprceiază onestitatea și caracterul (…)
Imobilul din Iași aparține fiicei mele și cred că-i va rămâne chiar în cazul în care voi fi urmărit (…)
Aceeași credință mi-o manifest cu privire la imobilul Adinei (altă fiică a defunctului – n.red.) din str. Olari 11, pe care l-am cumpărat după ce am ieșit din guvern din veniturile ușor controlabile ce le-am avut în cursul anului 1940, din împrumuturile de peste două milioane, contractate în acest scop, și din ajutorul de 550 mii lei pe care l-a dat fiicei mele binefăcătorul meu d. ing. N. Malaxa (…)
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric