Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu anunţă 70 de ţări participante, peste 300 de evenimente care se desfăşoară în 60 de spaţii de joc şi care vor atrage, potrivit estimărilor organizatorilor, cam 60.000 de spectatori.
Costume strălucitoare, gesturi subtile sau feţe cu o expresivitate stranie, actorii trupei chinezeşti de teatru-operă Kunqu - o companie cu 600 de ani de tradiţie, fondată pe timpul dinastiei Ming - aduc o poveste romantică la Festivalul Internaţional de Teatru care va avea loc între 27 mai şi 5 iunie la Sibiu. Teatrul Kunqu, privit în China cu respectul cuvenit unui "frate" demn al operei naţionale de la Beijing şi inclus, în 2001, de Comisia Culturală a Naţiunilor Unite în patrimoniul cultural al umanităţii, este doar una dintre cele câteva sute de surprize din programul celei de-a XVIII ediţii a evenimentului.
Sibiul, un oraş care a avut întotdeauna vocaţie culturală, aşa cum spune ministrul Kelemen Hunor, devine, la fiecare sfârşit de mai, încă o dată capitală a lumii artistice. Bugetul din 2011 al Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, egal cu cel de anul trecut, este de 5,8 milioane de euro, din care participarea statului este de 26 la sută, a anunţat Constantin Chiriac, directorul festivalului, într-o conferinţă de presă organizată astăzi la Bucureşti.
Dacă anul trecut organizatorii anunţau că festivalul pare să-şi fi "atins pragul de sus", ediţia de anul acesta, cea de-a 18-a, pare gândită să susţină locul în rândul celor mai ample evenimente de gen din lume. Mai exact, Sibiul este al treilea ca mărime şi importanţă, după mai experimentatele festivaluri de la Avignon şi Edinburgh. Oferta de anul acesta este amplă, cu 70 de ţări participante, peste 300 de evenimente care se desfăşoară în 60 de spaţii de joc şi care vor atrage, potrivit estimărilor organizatorilor, cam 60.000 de spectatori. Interesul, uriaş în fiecare an, este şi acum maxim.
Dacă la prima ediţie a festivalului, ţinută în urmă cu 18 ani, intrarea la toate spectacolele a fost gratuită, de-a lungul timpului, dincolo de performanţele de excelenţă, evenimentul a devenit o afacere. "Biletele au fost puse în vânzare online în urma cu cinci zile, răstimp în care s-au epuizat cinci spectacole. Este vorba de cinci mii de bilete care au fost deja vândute. Astăzi au fost puse în vânzare alte cinci mii de bilete, disponibile exclusiv online, pe www.sibfest.ro", spun organizatorii, care se mândresc, pentru ediţiile precedente, cu "aparent aberantul" procent de 101,34 la sută grad de ocupare în sălile de spectacol, o prezenţă peste capacităţi în "aceasta macrointreprindere care este festivalul de la Sibiu".
O trilogie italiană
Cel mai important invitat al ediţiei de anul acesta a festivalului este, probabil, regizorul, actorul şi scriitorul italian Ascanio Celestini, prezent cu trei piese la Sibiu: "Fabrica" – povestea unui maistru care lucrează la un furnal la sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial, "Oaia neagră" – o poveste în care Celestini surprinde societatea italiană săracă şi preponderent agrară din urmă cu 40 de ani, sau "Războiul unui nebun", o piesă născută din poveştile adevărate din război, care rememorează întâmplări reale precum bombardamentul de la San Lorenzo sau "curăţenia" de la Quadraro, cu mai mult de o mie de oameni deportaţi. "Unele lucruri nu sunt reale, sunt invenţia mea", spune Celestini.
"Pentru mine, poveştile tatălui meu s-au transformat într-o strategie personală pentru a conserva două legături sentimentale diferite: una politică, cu oraşul meu natal, şi una umană, cu tatăl meu", spune regizorul italian. În toate cele trei piese îl reîntâlnim pe Celestini atât în rol de scenarist, cât şi în cel al personajului principal.
1,7 milioane de euro din partea Japoniei
"La 60 de ani după război, obiectivul Japoniei a fost refacerea ţării, cât mai rapid. Au dezvoltat vreo 3000 şi ceva de Performing Arts Centers, clădiri uriaşe, cu săli de la câteva sute de locuri până la sali de 16.000 de locuri. Dar aceste săli ramin goale. Eu sunt consultantul lor pentru reabilitarea acestui sistem", declara Constantin Chiriac pentru Evenimentul Zilei anul trecut, când festivalul a beneficiat de o finanţare asemnănătoare din partea Japoniei.
De câţiva ani, Sibiul dezvoltă şi un program special de voluntariat, prin Japan Foundation, astfel încât nu e chiar de mirare să vezi tineri japonezi în cordoanele care ţin mulţimea la spectacolele din pieţele publice sau în echipele care strâng orice, de la recuzită până la gunoaiele împrăştiate prin pieţe după un show.
"Japonia nu are minister al culturii. Tot ce înseamnă promovare a artei şi culturii japoneze se face privat", explică Constantin Chiriac, anunţând, totodată, o serie de spectacole care vor fi făcute în următorii doi ani de Teatrul din Sibiu în coproducţie cu companii japoneze. "În plus, mai mult de 68 de reprezentanţi ai unor instituţii culturale din Japonia vor fi prezenţi anul acesta la Sibiu pentru a cumpara spectacole", mai spune Constantin Chiriac.
Cinci ani de teatru european la Sibiu
Legătura privilegiată a Sibiului cu Belgia este întărită cu atât mai mult acum, când s-a format un fel de "ligă campionilor a teatrelor europene" – “Cities on Stage", din care fac parte, alături de teatrul "Radu Stanca" din Sibiu, teatre prestigioase cum ar fi Theatre National de la Comunaute Francaise de Belgique, Odeon-Theatre de L’Europe (Franţa) sau Teatro Stabile di Napoli (Italia).
Asociaţia de teatre colaborează la nivel internaţional, urmând să implice cetăţenii fiecărui oraş pentru a crea un "repertoriu european". "Vom lucra vreme de cinci ani împreună pentru 17 coproducţii, spectacole care vor fi prezente şi la Sibiu în urmatorii 5 ani. Teatrul din Sibiu va fi prezent în acest timp în toate structurile amintite. Printre altele, Faust-ul lui Silviu Purcărete va fi prezentat în luna octombrie la Bruxelles, având teatrul din Bruxelles drept coproducător", spune Constantin Chiriac.
La actuala ediţie a Festivalului de Teatru de la Sibiu vor fi cinci spectacole de la Bruxelles, printre care "Tristeţile căpcăunilor", un spectacol după un text publicat în colecţia "Hayez şi Lansman", povestea copiilor care au încetat să fie copii, ascunşi (sau pierduţi?) în lumea imaginară a noilor mijloace de comunicare.
Ungaria, o rivală care-şi "scoate pălăria"
“La Pecs, în Ungaria, am încercat să preluăm modelul de organizare de la Sibiu. Nu voiam să copiem modelul de organizare a unui festival teatral neaparat, ci modelul de dezvoltare a unui oraş prin cultură. Când am înţeles ce se întâmplă, de fapt, la Sibiu, ne-am gândit să încercam orice altă variantă, în alte domenii, artă plastică eventual, dar sigur nu teatru, pentru ca Sibiul va deţine în continuare supremaţia aici, aşa cum s-a întâmplat şi în cei 18 ani trecuţi până acum", a spus Zoltán Bretter, directorul Centrului Cultural Maghiar, prezent la conferinţa de la Bucureşti.
Din Ungaria vin în fiecare an spectacole importante la Festivalul de Teatru de la Sibiu, iar anul acesta, anunţă organizatorii, sunt producţii exceptionale. Cu puţin noroc, undele dintre acestea vor putea fi văzute şi la Bucureşti. Printre acestea, "Leonce şi Lena", cel mai recent spectacol al companiei Maladype Theater, o piesă pentru care au fost puse la punct aproape o sută de versiuni, toate diferind una de cealaltă în ceea ce priveşte distrubuţia, stilul teatral, tonul, chiar şi limba. Selecţia scenelor care sunt reprezentate în fiecare seară - şi care alcătuiesc linia poveştii – este influenţată chiar de spectatori, care au posibilitatea să intervină şi să modifice linia poveştii. La rândul său, Teatrul Naţional din Sibiu, care anul trecut a avut trei spectacole incluse în programul capitalei culturale de la Pecs, va fi prezent anul acesta la Budapesta.
"Copiii o luau la fugă"
“Babele se aşezau în genunchi, bărbaţii-şi faceau cruce, copiii o luau la fugă", spune Constantin Chiriac, directorul Teatrului Naţional din Sibiu, încercând să descrie uimirea sibienilor la primele spectacole de stradă ţinute în cadrul acum deja faimosului Festival de Teatru. Acum, când statisticile arată un onorant 12 la sută din populaţia Sibiului care participă la festival, lucrurile stau mai altfel şi cel mai important vector al acestei schimbări ar putea fi spectacolele de teatru de stradă.
Fiecare colţ al centrului vechi e animat în festival, aerul musteşte de acrobaţi sau ghiulele de foc, păsări supradimensionate "survolează" piaţa mare, în timp ce "statuile" sau trupele care ţin concerte de stradă adună în jur lumea buluc. Anul acesta oferta în materie de spectacole de stradă este mai mult decât tentantă. "Muare", de exemplu, este recomandat a fi un mai mult decât un spectacol, ci mai degrabă un fel de ritual urban care se răspândeşte, o extravaganţă vizuală crescută în jurul unui imens mobil, suspendat la 30 de metri înălţime. În interiorul lui, 13 interpreţi desfăşoară o serie de reprezentaţii cu o coregrafie spectaculoasă, acompaniată de o trupă rock 100%.
Excelenţa sa Claudio Perez Paladino, ambasadorul Argentinei în România, a anunţat astfel primul spectacol argentinian inclus vreodată în programul festivalului de la Sibiu. La acest spectacol, care va avea loc în Piaţa Mare, organizatorii aşteapta cel puţin 40.000 de spectatori.
“Pentru a ajunge la impactul pe care îl are Edinburgh-ul, care are 380 şi ceva de spaţii de joc şi o tradiţie de 70 de ani, trebuie să adaptezi conceptul în spatiul românesc. Nu mă orientez către subproducţii de genul celor care intră în zona “Fringe" a festivalului de la Edinburgh, ci am încercat o combinaţie suficient de abilă încât să te poţi mândri apoi că ai cam 78 la sută tineri în sălile de teatru", mai spune Chiriac, care a promis “o reverenţă" acestor tineri care le umplu sălile, şi anume secţiunea “Underground", zece spaţii de joc neconvenţionale în care vor fi prezentate piese ale artişilor tineri.