Urlete, ţipete, lacrimi de crocodil. O scenă în toată regula. Nu este o piesă de teatru. Este copilul tău, care vrea să-i faci pe plac.
Eşti pe stradă, în magazin, în parc sau în vizită. Pentru copilul tău nu contează. Dacă nu-i faci pe plac, începe să plângă, să ţipe sau chiar să se tăvălească pe jos. „De cele mai multe ori, reacţia părintelui este să ţipe la copil şi eventual să-i dea câteva palme la fund, cu gândul că se va calma. Asta nu face decât să înrăutăţească situaţia“, afirmă psihologul Andreea Chirtic.
Situaţia este jenantă şi ai vrea să se termine foarte repede. Însă te-ai întrebat vreodată de ce se comportă copilul tău aşa? Principala cauză eşti chiar tu. „Părinţii nu stabilesc limite, reguli, nu-i spun copilului de ce a greşit şi îi fac toate poftele. Astfel, când copilul aude cuvântul «nu», devine debusolat. Nu înţelege de ce în altă situaţie acelaşi comportament stârnea chiar râsete, deci era acceptat, şi acum nu mai are voie să-l aibă“, explică John Albert, de la Universitatea din Toronto, specialist în psihologia copilului. Diferenţa dintre nevoi şi dorinţe
O altă cauză este exemplul din familie, pe care copilul îl copiază şi îl aplică aşa cum înţelege. „Dacă atunci când sunt în dezacord, cei doi soţi se ceartă, ridică tonul pentru a-şi demonstra punctul de vedere, şi copilul va ţipa şi va plânge pentru a i se face pe plac“, spune Frank Schmit, profesor de psihologia copilului la Universitatea din Ohio. Nici bunicii nu dau un exemplu mai bun. Indulgenţa şi permisivitatea acestora e chiar mai mare decât cea a părinţilor. „Atitudinea indulgentă şi permisivă a bunicilor provine adesea din faptul că nu fac diferenţa între nevoile copilului, cum ar fi cele de hrană, şi dorinţele sale, de exemplu, de joacă. Toate acestea îl transformă pe cel mic într-un copil nepoliticos, egoist şi care nu-i respectă pe cei din jur“, afirmă psihologul Daniela Tudor. Fără prea multe reguli Chiar şi în cazul în care copilul are un comportament exemplar, părinţii trebuie să reacţioneze. Psihologii spun că în această situaţie trebuie să-l lauzi şi să-i adresezi apelative care să-l stimuleze să se mai comporte aşa.
„Nu-i oferi ca recompensă dulciuri sau alte obiecte materiale! Întăreşte-i comportamentele pozitive şi ignoră- i-le pe cele negative“, subliniază psihologul Daniela Tudor. De asemenea, părinţii trebuie să stabilească reguli pentru copil, în funcţie de vârstă, dar să nu-l asalteze cu prea multe. Sunt necesare explicaţii pentru ce se va întâmpla dacă va încălca regulile: „Dacă te culci acum, mâine vei avea mai multă energie pentru a te juca în parc. În caz contrar, nu vei mai putea face asta!“.
„Fiţi fermi şi nu uitaţi să vă ţineţi de promisiune. Astfel, copilul vede că pă- rinţii au un comportament constant şi înţelege că regulile şi limitele sunt importante“, mai spune Daniela Tudor. SOLUŢIA
Cum poate fi rezolvată „criza“
Pentru a schimba comportamentul copilului, părinţii sunt cei care trebuie să se schimbe. Copilul nu este cu nimic vinovat pentru ceea ce face. De exemplu, dacă nu-i faci pe plac, micuţul începe „repertoriul“, iar tu, ca părinte, îţi schimbi repede atitudinea din „nu“ în „da“. Greşit! Nu faci decât să-i întăreşti comportamentul şi să-l convingi că, apelând la astfel de metode, va obţine întotdeauna ce vrea. În astfel de momente, ignoră-l, nu înainte de a-i spune: „Dacă plângi, eu nu înţeleg nimic din ceea ce vrei să spui. De aceea, te las puţin în camera ta să te linişteşti. Când te-ai liniştit, vii la mine şi vorbim despre ce s-a întâmplat!“. Sursa: psihologul Daniela Tudor
Recomandările noastre
