UN CEAS OPRIT LA ORA POTOPULUI… Întâmplări de peste zi cu Vergil Matei
Editura Evenimentul si Capital

UN CEAS OPRIT LA ORA POTOPULUI… Întâmplări de peste zi cu Vergil Matei

Autor: | | 0 Comentarii | 537 Vizualizari

O poveste ce se repetă: în vara anului 1991, inundații fel de devastatoare cum sunt cele din perioada aceasta au cuprins vaste regiuni ale țării, cu precădere din Moldova.

Ca reporter m-am aflat atunci, pentru câteva zile, în „ochiul” sinistrului produs în localitatea Răcăciuni din județul Bacău. De acolo m-am întors cu o pe care acum o postez sub același titlu.

„Coloana de autovehicule înaintează cu prudență. E aproape miezul-noptii. O ploaie rece, cu picături mari, mânată de un vânt hain răpăie pe parbrize. Ștergătoarele gâfâie, croind imagini de-o clipă. În față, de-a stânga și de-a dreapta șoselei, la lumina farurilor distingem mormane de pământ. Avem senzatia că ne aflăm în plină iarnă, după o zăpadă bogată. Pentru o clipă numai, fiindcă tulpinile verzi de porumb, contorsionate, se văd răzbătând, grotesc, din câmpurile acoperite de mâl, coborându-ne în realitate. E mijloc de vară, dar aici, la Răcăciuni, oamenii au rămas fără anotimp. Li s-a furat totul. Ca această hoție să fie împlinită, satul ne întâmpină în noaptea ploioasă cu borna kilometrică de la intrare prăvălită, vrând parcă să strige-n gura mare că localitatea a fost ștearsă de pe hartă.

Coloana intră în sat duduind. Ici-colo, cate o flăcăruie de lumânare sau de lampă. Înaintăm de parcă am cuceri o cetate părăsită. Ploaia - nici gând să contenească. În stânga noastră, jos, norii se dezlănțuie, semănând bice de foc printre umerii gârboviți ai dealurilor. Un fenomen ciudat, straniu, de pe altă lume, apare, clar, în lungul ochilor: un petic de cer de un albastru-înecat, un ochi ciclopic aidoma unei flori de nufăr rătăcită într-un râu leșietic.

… La postul de poliție suntem asteptati de domnul colonel Grigore Constantinescu, comandantul Direcției de poliție Brăila. Abia sosise de la Bacău, de la comandamentul județean, cu vestea că ajutoarele trimise de brăileni vor fi distribuite locuitorilor satului Răcăciuni, grav afectat de inundații. În clădirea postului de poliție, atinsă și ea de gheara hulpavă a apelor, două paturi de campanie așteaptă. Nu e timp de așa ceva. Maiorul Dumitru Baba și plutonierul-major Dumitru Hroștea ne preiau, dându-ne indicații pentru a doua zi. Pe hol, limbile unei pendule mute și fără de viață, plină cu mâl, au rămas încremenite la ora 1 și 5 minute. „Aproape de miezul nopții cerul se transformase într-o mare de flăcări. Norii grei se ciocneau, declanșând tunete de groază. Ploua cu găleata, ploaie ce nu ne-a fost dat să vedem pe-aici. Deodată, un huruit puternic, prelung, ca de fiară înjunghiată spintecă valea în două. Am crezut că s-au deschis zăgazurile cerului și s-au înfrățit cu adâncurile pământului. Abia apoi am înțeles că a cedat digul din deal, de la Gâșteni. Doamne, când am văzut valurile uriașe strivindu-ne, am crezut că a venit sfârșitul lumii. Viitura avea o forță fantastică. Lemnele, cioatele, gardurile au devenit lovituri de berbece pentru pereții caselor. Apa, murdară, clisoasă a pătruns peste tot. Pe mulți ne-a luat din somn, închipuiți-vă, numai într-un minut nivelul apelor a depășit un metru și jumătate”. Plutonierul major Dumitru Hroștea n-are gură nici să mai vorbească: „Nu găsesc cuvintele potrivite, acum e noapte, mâine veți putea vedea grozăvenia. Sunt foarte curios dacă dumneavoastră veți putea creiona cât mai exact imaginea de aici”.

… Mărturisesc că gazda noastră a avut dreptate. A doua zi nu am avut, oameni buni, posibilitatea de a reda întocmai prăpădul de la Răcăciuni. Ceea ce încerc să creionez sunt doar fragmente disparate din mărturiile locuitorilor năpăstuiți de aici .

… Cu pantalonii suflecați deasupra genunchilor, cu chipul răvășit, Dumitru Găină ne întreabă cu un glas înecat de lacrimi: „Eu ce să fac? Să stau pe drum?”. Își frânge mâinile a neputință și izbucnește în plâns. Mai găsește putere să mă invite în curte. Gard nu mai are. Apa a săpat sub temelia de ciment a gardului, culcându-l la pământ. Curtea, acoperită cu un strat de mâl de peste un metru grosime pare un câmp selenar. Casa este prăbușită. A fost lovită din spate, așa cum le place dușmanilor și dărâmată. După ce a măturat totul în cale, puhoiul a ieșit prin tindă, cu pereți cu tot. „ Munculița mea de cincizeci de ani s-a dus într-o clipită. Mulțumesc bunului Dumnezeu că am scăpat cu viață. Acum ce mă fac eu? Ce mă fac?”. În curtea mâlită - lucruri abandonate - prin cine știe ce minune, de furia torentului.

… Povestea trăită de Nicolae Vasilescu e un cadru de film de groază : „Doar ce - mi liniștisem nepoțeii. O neliniște mă cotropise. Norii se buluciseră la orizont, negri ca smoala. Pe după miezul nopții m-am trezit cu apa-n casă. Ușile au cedat iar apa a năvălit nepoftită. Mi-am luat nepoțeii și i-am aruncat în pod, ca pe nuci. Au început să plângă abia când casa a fost luată și dusă la vale. Nici macar o țiglă n-am mai găsit”.

…„Nene, vă rog, dați-mi și mie două sucuri. Unul pentru mine, celălalt pentru verișorul meu, Ionuț. Poate îl găsește azi și i-o fi și lui sete”.

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 2
Tag-uri: inundatii, moldova



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate