Presa interbelică a publicat un caz cutremurător de canibalism. Descoperit în Germania, în anii '20, a ținugt pagina întâi a ziarelor zile întregi. Amănuntele nu sunt recomandate minorilor.
Psihiatrii şi opinia publică în general nu au încetat dacă a discuta cu aprindere asupra cazului fiorosului masacrelor Haarmann din Hanovra, când ştiri din orăşelul Muensterberg din Silezia, anunţă că s-a descoperit acolo un nou caz monstruos de canibalism. La început se credea că este vorba de un produs al fanteziei populare care a luat naștere sub impresia descrierilor din procesul Haarmann. Dar după primele cercetări, nu încape îndoială că faptul nu este decât prea adevărat.
Duminica trecută, un tânăr meseriaş dezocupat se prezintă la locuinţa fostului grădinar Carol Denke, rugându-l să-i dea ceva de mâncare. Denke îl pofti in casă şi-l rugă să-i scrie o scrisoare; în schimb avea să-l rețină la masă. Băiatul luă loc lângă masă şi începu să scrie. Deodată, Denke îl lovi cu un topor în cap. Grav rănit, tânărul izbuti să deschidă uşa şi să fugă în stradă, unde căzu în nesimţire. Câţiva trecători îl ridicară şi-l transportară la poliţie, unde tânărul povesti agresiunea a cărei victimă fusese.
Sinuciderea canibalului
Denke fu arestat si închis într-o celulă. In cursul nopții el se spânzură cu brâul de la pantaloni. Făcându-se o perchiziţie la locuinta lui Denke, poliția a descoperit sub grămezi de fân trei vase pline cu came conservată. Carnea a fost examinată de experţi, care au constatat că este vorba de came de om. Într’un şopron al locuinţei lui Denke s’au găsit cărţile de legitimaţie ale mai multor meseriaşi şi lucrători precum şi 15 pălării şi berete, diverse cămăşi, haine etc., ale unor persoane străine.
Pare stabilit că Denke nu era numai în posesia unor mari provizii de came de om friptă şi sărată, dar că el s-a hrănit cu astfel de carne timp de mai mulţi ani, cum reiese cu siguranţă din declaraţiile ulterioare ale vecinilor. Inexplicabil este cum activitatea criminală a lui Denke a putut scăpa atâta vreme atenţiei poliţiei lacale. Pe lângă cele trei oale cu carne friptă, s’a găsit în şopron şi o găleată mare plină cu came sărată, printre care mai multe membre masculine.
După constatările experţilor este vorba de rămăşiţele a trei cadavre masculine care au fost puse în sare acum vreo trei săptămâni. Intr’o putină a fost găsită o strachină cu untură de om, diferite degete de mâini şi picioare şi articulaţii. Câteva legături cu haine şi rufărie erau legate cu curele din piele de om. Documentele găsite aparţineau toate unor tineri din localităţi depărtate; aceasta ar explica în parte de ce crimele au fost descoperite aşa de târziu.
Zgomote neobișnuite și un miros greu îi amețeau pe vecini
Vecinii îşi explică abia acum binele fapte neobișnuite pe care le- au observat în cursul anilor. Astfel, ei îşi amintesc că în fiecare vară un miros greoi dulceag ieşea din locuinţa lui Denke şi că noaptea se auzea un zgomot ca şi cum cineva ar fi ciocănit sau tăiat cu ferăstrăul. Apoi, ei l-au văzut adesea pe Denke ieşind din șopron cu o oală plină cu came sau o găleată cu apă însângerată. Ei credeau atunci că el tăia în secret câini şi pisici.
S-a stabilit deasemenea că Denke venea des la o ospătărie din localitate invitând pe lucrătorii în trecere la el acasă, sub cuvânt că are de lucru pentru ei. Capetele şi oasele mari ale victimelor lui Denke nu au fost găsite încă. Autorităţile cercetează în grădina lui Denke pentru a găsi locul unde el le ascundea. Se crede că printre victimele lui Denke au fost şi câteva fete tinere.
In ultimul timp Denke nu se ocupa decât foarte puţin cu grădinăria. Varza lui Denke era cunoscută în tot oraşul ca deosebit de bună. Acum se ştie că el întrebuinţa sânge de om ca îngrăşăminte. Vecinii au observat ades cum el turna un lichid roşu în grădină, dar nu au dat atenţie faptului deoarece se zicea de Denke că taie în secret câini. Din pielea victimelor sale. Denke confecţiona curele şi bretele. Bretelele pe care Denke le purta la arestarea sa erau rupte şi cârpite cu piele din cap pe care se mai aflau peri.