Cu doar câteva zile înainte de furtul pieselor valoroase din tezaurul dacic expus la muzeul Drents din Olanda, un arheolog român a tras un semnal de alarmă privind lipsa de securitate. Aceasta a declarat că experiența vizitei a fost marcată de „stupefacție” în fața condițiilor de protecție precare.

O expoziție impresionantă, dar fără măsuri de securitate adecvate

Arheologul, care a preferat să își păstreze anonimatul, a relatat pentru DeFapt.ro că, deși expoziția la muzeul din Drents era amenajată cu profesionalism și includea zone interactive, securitatea era aproape inexistentă.

„Nu am mai văzut așa ceva la nici un muzeu de renume care expune artefacte arheologice valoroase,” a afirmat aceasta.

În cadrul expoziției se aflau piese iconice precum coiful de aur de la Coțofenești și brățările dacice, dar încăperile în care acestea erau expuse nu aveau pază constantă. „Am văzut un singur angajat, dar acesta nu putea supraveghea întreaga zonă,” a explicat arheologul, precizând că o stâncă artificială împărțea sala, creând colțuri nesupravegheate.

Fără filtre de securitate la intrare

Un alt aspect îngrijorător semnalat a fost lipsa filtrelor la intrarea în muzeu.

„Oricine putea intra cu orice obiect în muzeu. Deși exponatele erau protejate în casete de sticlă, acestea nu reprezintă o măsură de siguranță suficientă. O persoană cu intenții rele ar fi putut sparge sticla fără să fie oprită,” a adăugat arheologul.

Aceasta a comparat situația de la Drents cu alte muzee mari din lume care expun artefacte arheologice, menționând că, în general, securitatea este mult mai strictă. „Filtrele de bagaje și personalul de supraveghere din fiecare încăpere sunt măsuri standard,” a concluzionat ea.

Furtul din muzeul Drents: o consecință tragică a neglijenței

Declarațiile arheologului devin cu atât mai relevante având în vedere furtul care a avut loc la scurt timp după vizita sa. Piese valoroase din tezaurul dacic, inclusiv celebrul coif de la Coțofenești, au dispărut, iar autoritățile olandeze nu au reușit să le recupereze. Situația a stârnit un val de indignare în România, fiind pusă sub semnul întrebării gestionarea patrimoniului cultural expus în afara granițelor.