Remus Virgil Baciu, fost vice președinte al Autorității Națio nale pentru Restituirea Proprietăților (ANRP), a fost audiat, ieri, în fața unui complet de trei judecători de la Instanța supremă, acolo unde se judecă, în apel, dosarul în care Horia Georgescu, (fost șef al ANRP) și Theodor Nicolescu (fost deputat PNL) au fost condamnați, pe fond, la ani grei de închisoare. Baciu a spus că acuzațiile DNA, așa cum au fost reținute în rechizitoriu – comiterea unor fapte în mod repetat, cu acceptarea creării unui prejudiciu de fiecare dată – nu ar putea fi decât rezultatul unei boli psihice. „Ceea ce nu este cazul!” – a subliniat fostul vice al ANRP.

Baciu a relatat că a fost inculpat de procurorii anticorupție în mai multe dosare legate de activitatea de la ANRP, că a solicitat fără succes reunirea acestor cauze și că, personal, nu i-a cunoscut nici pe evaluatori, nici pe cei care au obținut despăgubiri.

Activitatea la ANRP, pe scurt

Nu este pentru prima oară când Remus Virgil Baciu vorbește în instanță despre activitatea de la ANRP, care presupune proceduri stufoase. Precizările lui Baciu vizează mai multe aspecte:

● pe masa ANRP ajungeau mii de dosare, toate având ca obiect cereri de retrocedare;

● foarte multe imobile nu puteau fi restituite în natură, astfel că persoanele îndreptățile urmau să primească despăgubiri;

● actele acestor persoane erau analizate de evaluatori, care făceau rapoarte;

● în baza acestor rapoarte, membrii Comisiei votau acordarea despăgubirilor.

„Toate aceste elemente trebuiau sa fie confirmate de Comisie, care emitea o hotărâre, care stabilea că toate celelalte acte erau legale. Niciodată nu s-a pus problema ca eu să îl verific pe acel evaluator. (…) În condițiile în care nu aveam locul de muncă stabilit la Comisia Specială de Despăgubiri și mergeam o oră jumătatedouă, o dată la o lună, în mod evident Statul nu a avut în vedere ca membrii Comisiei să realizeze o proprie analiză a cauzelor care făceau obiectul Comisiei, întrucât ar fi fost imposibil de realizat”, a declarat Remus Virgil Baciu.

Evaluările nu sunt „o știință exactă”

Acesta a spus că, inițial, avea impresia că stabilirea despăgubirilor era „o știință exactă” de care se ocupau evaluatorii, însă realitatea i-a demonstrat ulterior contrariul. Este momentul în care între judecător și Remus Baciu a avut loc un schimb de replici.

Baciu: Personal, credeam că despăgubirile astea erau o știință exactă. Apoi am observat că trei evaluatori puteau prezenta trei cifre diferite.

Judecător: Sunteți jurist. Nici dreptul nu este o știință exactă.

Baciu: Da.

Judecător: Și pedepsele pot avea cifre diferite.

Baciu: Doamne ferește!

Ce spune Baciu despre Alina Bica

Potrivit fostului vice al ANRP, mii de dosare de despăgubiri au facut obiectul unor proceduri judiciare, fie la instanță, fie la parchet. „Nicăieri nu am observat ca instanța de Contencios Administrativ sau parchetele să fi apreciat activitatea Comisiei ca nelegală, defectuasă. Persoanele nemulțumite de despăgubiri se judecau cu instituția, nu cu membrii Comisiei. Activitatea Comisiei era publică, se cunoștea. După șase ani a apărut o altă interpretare a legii, care ne făcea pe noi culpabili!”, a mai spus fostul vicepreședinte al ANRP.

Remus Virgil Baciu a amintit și de dosarul ANRP al Alinei Bica, în care instanța supremă a pronunțat, anul trecut, decizii de achitare.

Procuror: La ședințele Comisiei participau și experții evaluatori?

Baciu: Nu, de regulă nu. Au fost douătrei situații în care au participat, la solicitarea membrilor comisiei. (...) Era obișnuința doamnei Alina Bica să solicite prezența experților, ea susținea că are experiență în evaluare. Ea voia să aibă discuții cu evaluatorii. Probabil că a văzut și dosarele.

Avocat: Să treceți numele și anul, 2011!

Judecător: Numai să nu ne cereți să o audiem în Costa Rica.

 

„Nu pot accepta acuzațiile!”

„Problema pe care nu o pot accepta și care a și fost reținută de instanța de fond în hotărârea de condamnare vizează săvârșirea faptelor cu forma de vinovăție prevăzută de lege, prima instanță reținând o intenție indirectă, o neglijență dusă la extrem, o indolență. Ceva aproape obraznic! Consider că acest aspect a fost apreciat greșit de instanța de fond. Acceptarea producerii în mod repetat a unui prejudiciu, prin conduită repetată, nu cred că ar fi putut să fie decât rezultatul unei boli psihice, a unui comportament maniacal, ceea ce nu e deloc cazul!”, a spus Baciu.

 

Dosarele ANRP, o varză a procurorilor grăbiţi să lege oameni

n motivarea sentinţei din iunie, anul trecut, în dosarul ANRP 1, dată pe 12 februarie, judecătorii Înaltei Curţi arată că rechizitoriul DNA a fost eronat, bazat pe rapoarte contradictorii de evaluare și pe pasaje de legi inventate. În acest dosar, instanţa declarat-o nevinovată pe fosta șefă a procurorilor DIICOT, Alina Bica, în celebrul scandal legat de despagubiriile uriașe primite de omul de afaceri Gheorghe Stelian de la ANRP. De asemenea, Alin Cocoş a fost achitat pentru dare de mită, alţi cinci inculpaţi au fost absolviţi de vină pentru abuz în serviciu şi alte fapte. Pe de altă parte, Dorin Cocoş a fost condamnat la 2 ani si 4 luni de închisoare pentru trafic de influență, Crinuța Dumitrean şi Sergiu Diacomatu, la 7 ani si 6 luni pentru abuz în serviciu, iar Gheorghe Stelian a luat 6 ani de închisoare pentru complicitate la abuz în serviciu. Deciziile nu sunt definitive.

Ca două picături de apă

Dosarul ANRP 1 seamănă cu dosarul ANRP 2, în care fostul șef al ANI, Horia Georgescu, şi avocatul Ingrid Mocanu au primit patru ani de închisoare la Curtea de Apel Bucureşti, ca două picături de apă. În cele două speţe sunt judecaţi foşti membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD), care ar fi emis deciziile de despăgubire printr-un vot formal, fără a evalua în mod real situația. Însă, motivarea Înaltei Curţi, din care vom cita în continuare, arată că DNA şi-a făcut treaba de mântuială:

● „Înalta Curte constată, așadar, că «analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor» la care membrii comisiei erau obligați (...) nu putea presupune un examen științific, de specialitate a raportului de evaluare, întrucât, dacă legiuitorul ar fi avut în vedere o asemenea analiză ar fi prevăzut-o expres și, în mod evident, ar fi impus pentru numire exigențe similare celor pe care le-a stabilit pentru persoana evaluatorului. Aceasta întrucât numai în condițiile existenței unei calificări în domeniu se putea pretinde membrilor comisiei o asemenea verificare de specialitate. Totodată, s-ar fi impus și condiția ca aceste persoane calificate să fie angajații instituției (sau măcar detașați în cadrul acesteia), întrucât, în mod obiectiv nu putea fi concepută o asemenea activitate de verificare a rapoartelor de evaluare doar în cadrul ședințelor Comisiei Centrale (care se desfășurau, de regulă, lunar)”.

● „Practic, membrii comisiei se aflau într-o situație asemănătoare organelor judiciare care, atunci când au nevoie de cunoștințele unui specialist, dispun efectuarea unei expertize. Organul judiciar nu face și nici nu poate să facă o analiză științifică a expertizei (pentru simplul motiv că nu are cunoștințele necesare, de aceea și apelează la un specialist), ci verifică doar dacă expertul a răspuns în mod complet, dacă există sau nu contradicții între conținut și concluzii sau dacă acestea din urmă sunt clare”.

Graba strică treaba

● „Modul rapid pe care procurorii și l-au impus pentru desfășurarea anchetei a condus și la lipsa unui studiu aprofundat în privința legislației incidente, la efectuarea unui raport de constatare tehnico-științifică de evaluare a terenului în termen de o zi (cu privire la care s-au constatat ulterior grave carențe), la refuzul de efectuare a unei expertize de evaluare, deși dispozițiile legale obligau la administrarea probei, cu consecința trimiterii în judecată a unor persoane în absența oricărei probe care să infirme buna-credință a acestora și faptul că nu au făcut altceva decât să-și exercite atribuțiile rezultate din numirea lor în cadrul Comisiei Centrale.”

● „Practic, ceea ce li se reproșează inculpaților care au avut calitatea de membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor este că nu au observat carențele raportului de evaluare și nu au adresat acele întrebări care erau de natură a le evidenția. În primul rând, astfel cum s-a arătat anterior, inculpații nu aveau atribuții de verificare a rapoartelor de evaluare”.

● „Înalta Curte constată că, exceptându-i pe Diacomatu Sergiu și Dumitrean Crinuța (care cunoșteau parcursul nelegal al dosarului), pentru ceilalți membri ai Comisiei nu existau motive de suspiciune cu privire la respectarea procedurii”.

● „În ceea ce privește raportul de constatare întocmit de către specialiștii din cadrul DNA (...), Înalta Curte reține gravele carențe ale acestuia, explicate în raportul de expertiză, constatări asupra cărora Ministerul Public, DNA, asistată de un expert parte, nu a formulat obiecțiuni, deși s-a acordat un termen de judecată în acest sens.”