Pictorul francez, Edouard Manet, s-a născut la 23 ianuarie 1832, la Paris și a fost precursorul curentului poate cel mai cunoscut din istoria artei, impresionismul. Manet a fost ultimul pictor clasic și totodată primul pictor modern, arta lui conținând un protest dur formulat împotriva convențiilor academiste și promovând o artă înnoitoare. A încercat să demaște tot ceea ce era convenție în artă.
Timp de 6 ani, între 1854 și 1860, Manet a studiat pictura cu Couture, un pictor academist care respecta întru totul canoanele impuse de publicul și criticii de la acea vreme. Aparținând uneia dintre acele familii din marea burghezie pentru care cariera de magistrat era idealul în viață, Manet s-a văzut nevoit să intre în conflict cu voința părinților pentru a-și urma visul.
Fără interese sociale sau politice, pasionat și dedicat în întregime artei, a simțit impulsul firesc de a se “răscula” și a protesta împotriva metodelor impuse de adepții școlii academiste.
Arta tradițională, clasică, nu ajunsese decât la o reprezentare artificială a lucrurilor și ființelor.
Ori, Manet a intuit, a studiat și a demonstrat că în natură, fiecare obiect are forma și culorile lui bine definite și constante, pe care este de ajuns să le transpui în pictură. Atunci când privim natura sau obiecte în aer liber, nu vedem în realitate fiecare lucru cu propria culoare distinctă, ci un amestec strălucitor provenit din îmbinarea a nenumărate nuanțe.
De la primele tablouri în care Manet a renunțat la metoda tradițională a umbrelor de atelier și a adoptat contraste mai puternice, artistul a fost întâmpinat cu proteste de artiștii tradiționali. În 1863 chiar, operele sale au fost refuzate de juriu la Salonul Oficial, ceea ce a declanșat proteste importante, astfel luându-se decizia organizării unui Salon al Refuzaților. Acest moment este unul de cotitură în istoria artei, de acum toți mai mulți artiști îndreptându-se spre spargerea canoanelor academiste, ieșirea în aer liber și surprinderea luminii în diferite momente ale zilei.
Emile Zola scria despre Edouard Manet în 1866 : “ Prima impresie pe care ți-o face o pânză de Manet este puțin cam dură. Nu suntem obișnuiți să vedem o transpunere atât de simplă și de sinceră a realității. (…) Când te apropii de tablou, vezi că meșteșugul e mai curând delicat decât brusc; artistul folosește numai pensula, și cu multă prudență. Nu există aglomerări de culoare, ci un strat uniform. Acest om îndrăzneț, de care și-au bătut jos atâția, apelează la procedee foarte cuminți, și dacă operele lui au un aspect deosebit, aceasta nu se datorește decât felului său cu totul personal de a vedea și de a reda obiectele.”
Manet a creat imagini pe care le admirăm pentru ele însele, care nu copiază până la ultimul detaliu subiectul tabloului. El rămâne față în față cu realitatea, de care se servește însă ca de un simplu pretext. Urmându-și propria cale, creează imagini capabile să transceadă și să transfigureze realitatea tocmai pentru că aceasta e o imagine, o formă pură, care nu folosește la nimic, dar pe care o privim cu o uimire continuă în timp, ce tinde la infinit.
Recomandările noastre
