Sfântul Proroc Samuel, fiul lui Elcana și al prorociței Ana, a trăit cu mai bine de o mie de ani înainte de Nașterea Domnului, fiind ultimul dintre cei cincisprezece judecători ai evreilor.
Venit pe lume ca urmare a rugăciunilor fierbinți ale mamei sale, a fost încredințat de părinți marelui preot Eli, pentru a fi crescut în Legea Domnului.
În timp ce Samuel era sârguincios la carte și slujbe, cei doi fii ai lui Eli, Ofni și Fines, deși erau preoți, nu păzeau rânduiala sfântă și săvârșeau multe nelegiuri.
Pentru că fiii lui Eli nu au respectat Legea, Dumnezeu le-a îngăduit filistenilor să vină cu război asupra evreilor, ocazie cu care le-au furat și Chivotul Legii.
În acea luptă au căzut peste 30.000 de israeliți, printre care și fiii lui Eli, Ofni și Fines.
După bătălie, evreii au rămas în robia filistenilor vreme de aproape douăzeci de ani.
Singura nădejde a evreilor a rămas Samuel, care și-a îndemnat poporul să se lepede de păcat și să se întoarcă la credința străbunilor.
Pocăința evreilor nu rămâne nerăsplătită: când filistenii pornesc un nou război împotriva lor, Israel învinge de această dată.
Când și prorocul Samuel a îmbătrânit, evreii i-au cerut să ungă un rege, așa cum aveau și popoarele vecine.
Astfel, Samuel l-a uns rege pe Saul și apoi pe David, fiul lui Iesei.