Ultimele zile din viața unui fotbalist: ”Numai pot continua viața asta inutilă”

Ultimele luni din viața, ale fostului international olandez Fernando Ricksen, mort din cauza unei maladii incurabile, în 2019, au fost un adevărat chin.

Fost jucător la Rangers și Zenit Sankt-Petersburg, mijlocașul Fernando Ricksen, a suferit cumplit în ultima perioadă a vieții, din cauza bolii. El a murit în septembrie 2019, la 43 de ani, după ce a fost diagnosticat, în 2013, cu scleroză laterală amiotrofică, boala Lou Gehrig, care distruge nervii ce controlează mişcarea muşchilor.

În ultimele luni, din cauza suferinței acesta se simțea foarte slăbit, nu mai putea să se ridice din pat și era obligat să bea și să mănânce printr-un tub. Informațiile apar într-o carte lansată de văduva internaționalului olandez, Veronika, și un jurnalist olandez Vincent de Vries. Cartea lansată se numește „Bătălia finală” și relatează chinul pe care Fernando Ricksen l-a îndurat în cei șase ani de suferință.

Jurnalistul olandez a povestit că Ricksen i-a mărturisit, cu câteva luni înainte de moarte, că nu mai poate continua cu viața: ”Nu mai pot continua... Asta. Viața. Totul”.

Din cauza suferinței acesta a rupt relațiile cu părinții, cu prietenii și cei apropiați și se certa în permanență cu soția, Veronica.

Jurnalistul a mai amintit că Ricksen voia să se întoarcă în Olanda, țară unde eutanasia este permisă.

Pe 4 septembrie 2019, ziaristul a relatat că l-a văzut ultima dată pe Fernando Ricksen, pe patul de spital, doar pentru un minut, iar șocul pe care l-a suferit a fost imens. Acesta mai putea ține deschis un ochi, iar după ce a tastat litera T, capul i-a picat în piept, din cauza efortului. Cu greu, cu lungi perioade de pauză, a reușit, în cele din urmă să scrie „tired” – obosit: ” Îl înțeleg că zicea 'Lăsați-mă să merg într-o țară în care să pot încheia această viață inutilă”.

Fostul international a murit pe 18 septembrie, după ce a stat trei zile în comă, în brațele soției sale, care i-a anunțat decesul celor apropiați.

Volumul lansat acum, în memoria sa, îl prezintă așa cum era, susține Vincent de Vries, un tip glumeț, care își lua boala în râs și care voia ca lumea să afle mai multe lucruri despre ce înseamnă această suferință.