Chemând oamenii muncii în sprijinul regimului său, considera că astfel își poate legitima sistemul socialist în fața marilor puteri și recăpăta controlul în ochii populației. Răsturnarea de situație care a avut loc atât în timpul mitingului, cât și după acesta, l-a adus pe șeful statului în imposibilitatea de a acționa conform planului său, luând decizia de a soluționa revoltele din piață într-o modalitate brutală, crezând până în ultimul moment că cei din stradă sunt huligani.

Agitația de pe străzile Bucureștiului în seara zilei de 21 decembrie 1989 era sesizabilă și în interiorul Comitetului Central, unde Ceaușescu trăia momente grele privind cum se năruie dictatura pe care o consolidase timp de 24 de ani din sinceră credință în idealului socialist.

În acest context, șeful statului a dorit să organizeze o nouă teleconferință, precizând că nu mai are vreun dubiu în legătură cu implicarea străină în cele ce aveau să se întâmple în țară, “folosind agenturile de care dispun și tot felul de cercuri reacționare, ei se îndreaptă în primul rând spre tineret, spre a-l influența și a-l atrage în diferite acțiuni, pentru a-și putea realiza obiectivele.”

Declarația sa vine din cunoșterea faptului că la acea oră fuseseră reținuți membri ai unor ambasade occidentale, cât și cetățeni străini, care aveau asupra lor arme. Nicolae Ceaușescu: „Nu trebuie să se ajungă la folosirea armelor, dar trebuie folosite toate mijloacele. Detașamentele de luptă trebuie să fie detașamente dotate cu tot ce este necesar pentru a impune ordinea și disciplina.”

Nicolae Ceaușescu: „Repet încă o dată: nu există decât o singură cale – lupta. Trebuie să-i lămurim pe oameni, care au fost înșelați și sunt înșelați de grupările și agenturile străine, dar să vorbim deschis și să izolăm aceste grupări, care trebuie să fie demascate cu toate forțele. Acționați deci în comun. Baza trebuie să fie grupele sau detașamentele de apărare a proprietății și avuției întregului popor, a socialismului și independenței, a suveranității țării. Aceste măsuri trebuie să se îndeplinească începând din această seară, când trebuie să fie create toate aceste grupe.” (1)

În urma acestei teleconferințe, Nicolae Ceaușescu a continuat printr-o discuție cu membrii CPEx transmițând că “armata, trupele de securitate, toate celelalte unități subordinate, inclusive gărzile sau detașamentele de luptă și apărare, sunt subordonate comenzii unice.

Această comandă unică este asigurată de ministrul Apărării, ministrul de Interne, ministrul secretar de stat la Interne și șef al Gărzilor Patriotice- desigur, sub conducerea comandantului suprem.” (2)

Acest fapt este confirmat de Manea, șeful de cabinet al lui Ceaușescu: „Din câte știu eu, s-a format un colectiv, seara, cam după 19:00-20:00, format din Milea ca principal responsabil și comandant unic, Vlad, Dincă, Postelnicu, care au avut sarcina să stea ca grup de comandă și consultare acolo, între manifestanți și forțele militare mobilizate cu armament.” (3)

Astfel, Ceaușescu își formase un nucleu din cei mai importanți oameni ai statului de la acea vreme, care îi consolida siguranța asupra evoluției evenimentelor, cât și a reușitei tentativei de redresare a situației existente. Constituirea acestui Comitet Militar Central de Apărare, numindu-l comandat pe Milea, a adus la amplificarea evenimentelor din stradă, apărând primii răniți și morți ai zilelor de decembrie 1989.

Totodată, îi cere și lui Manea, șeful de cabinet, să se ducă la Intercontinental pentru a urmări de aproape evoluția evenimentelor. Acesta a declarat că: “Am văzut și eu cele două forțe față în față. Am văzut la strada 13 Decembrie acolo în colț, pe scuar, era colectivul de comandă trimis de Nicolae Ceaușescu, în cap cu Milea, erau și Andruța, Dincă, Vlad, Postelnicu. Am văzut în față două camioane în partea ocupată de manifestanți cu două pancarte mari; era întuneric. Pe una am citit ”Jos Tiranul”, pe cealaltă nu am distins. Gălăgie, strigăte. Am observat cum s-a aruncat și din balcoane, din camere, cu sticle goale, în zona ocupată de militari.” (4)

Revoluționarul Dan Iosif îl prezintă pe generalul Vasile Milea, ministrul Apărării Naționale în acea seară de 21 Decembrie: “Am avut ocazia să-l văd pe generalul Milea plimbându-se cu mâinile la spate. Ca un Ceapaev român cu mantaua pe umeri, se vedea tocul revolverului, descheiat, nu era siguranța pusă la clapa de la tocul revolverului. L-am văzut discutând cu Postelnicu, cu Andruța Ceaușescu.” (5)

Corneliu Pârcălăbescu, șeful Statului Major al Gărzilor Patriotice povestește o întâmplare din acea noapte: “În seara zilei de 21 decembrie, în jurul orelor 21:00-21:30, am fost chemat de Nicolae Ceaușescu împreună cu g-ral Milea Vasile, Postelnicu și Vlad și s-a atras în mod deosebit atenția g-ralului Milea asupra modului defectuos în care acționează armata pentru răspândirea demonstranților de la Hotel Intercontinental. Acesta este motivul pentru care i-a ordonat să se deplaseze personal în zona dispozitivului de la Intercontinental.” (6)

Planul de apărare a Comitetului Central pe care Ceaușescu i l-a ordonat lui Vasile Milea prevedea prezența forțelor armate pe bulevardul principal, trupele de securitate pe străzile Onești și Câmpineanu, iar în fața Comitetului Central și în Piața Palatului să fie răspândite unitățile de cadre care erau formate din ofițeri ai Academiei Militare. Aceștia aveau dreptul de a conduce o unitate militară imediat după finalizarea studiilor, fiind considerați elita armatei române. Efectivul acestora era de circa 700 de oameni.

În tot acest timp, Nicolae Ceaușescu realizând gravitatea situației, încerca să găsească soluția optimă pentru salvarea propriului regim prin oprirea acțiunilor manifestațiilor considerând că aducerea lui Victor Atanasie Stănculescu de la Timișoara, (unde tot el îl trimisese pentru a opri răspândirea revoltei din oraș), ar reprezenta barca lui de salvare.


Note:

1. Constantin Sava, Constantin Monac, Revoluția Română din decembrie 1989 retrăită prin documente și mărturii, Ed. Axioma Edit, București, 2001, p. 197-203

2. Constantin Sava, Constantin Monac, Revoluția Română din decembrie 1989 retrăită prin documente și mărturii,
Ed. Axioma Edit, București, 2001, p. 202

3. Arh. SR. Stenograma nr. 23/28 decembrie 1993, Audiere Manea Constantin, pp.27

4. Arh. SR. Stenograma nr. 23/28 decembrie 1993, Audiere Manea Constantin, pp.28-29

5. Rechizitoriu 05.04.2019, Comisia Senatorială, dosar nr. 154/J.I.4, Stenograma 89, 28.04.1994

6. Ioan Dan, Dosarul revoluției. Adevărul despre minciuni, Editura Blassco, 2015, București, p.248