Au fost ultimele lacrimi ale Nicolae Ceauşescu, fostul preşedinte al Republicii Socialiste România şi liderul autoritar al Partidului Comunist Român (PCR)…
La 22 decembrie 1989, Nicolae şi Elena Ceaușescu fugeau din Capitală la bordul unui elicopter şi se îndreptau spre reședința de la Snagov unde au ajuns în jurul orei 12:00, după care au decolat spre Târgoviște.
În apropiere de Boteni (lângă șoseaua București-Târgoviște) au abandonat elicopterul (13:30). Armata ceruse pilotului cerut să aterizeze, astfel că dictatorii au ajuns în apropiere de Târgovişte cu maşinile unor persoane oprite de ofiţerii de Securitate care încă le mai erau loiali.
Ascunși lângă o pădure până la lăsarea întunericului, aceştia au mers la sediul Miliției Județene ocupat între timp de revoluţionari. Cum au ajuns, soții Ceaușescu au fost arestați și percheziționați de revoluționari.
În jurul orei 18:00, sub escorta Armatei şi Miliţiei, au fost transportați la garnizoana din Târgoviște (UM 01378 și UM0147), iar anunţul arestării lor a fost ovaţionat de revoluţionarii aflaţi în studioul Televiziunii Naţionale Române.
Mai departe, în seara zilei de 24 decembrie, are loc şedinţa Consiliului Militar Superior. La ea au participat Ion Iliescu, Petre Roman, Silviu Brucan şi opt generali.
La ora 20:00, Iliescu scrie de mână o hotărâre a CFSN prin care se constituie un Tribunal Militar Excepţional pentru judecarea de urgenţă a lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu.
În jurul orei 21:00, Iliescu îl însărcinează pe generalul Victor Stănculescu să se ocupe de organizarea procesului de a doua zi, în sediul UM 01417 Târgovişte, acolo erau deţinuţi cei doi din 22 decembrie.
La 25 decembrie, ora 5:30, Ceauşeştii sunt aduşi cu un TAB la Comandamentul garnizoanei, unde va fi organizat celebrul lor proces.
Pentru a nu fi observată coborârea şi apoi transportarea celor doi dictatori, plutonierul Constantin Stoican decide să ambaleze motorul pentru a produce o perdea de fum care să mascheze astfel acest moment foarte, foarte tensionat pentru toată părţile implicate.
Conform procedurilor, a urmat vizita medicală, iar de acum inculpaţii Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost aduşi în sala de judecată improvizată în unitatea militară.
Completul de judecată condus de Gică Popa şi Ioan Nistor (judecători militari) şi de maiorul de justiţie Dan Voinea primeşte ordin să întocmească rechizitoriul de punere sub acuzare.
Conform stenogramei procesului avocaţii apărării sunt Nicolae Teodorescu şi genralul Lucescu Constantin (decedat recent). Judecătorul Gică Popa are prima intervenţie în proces când le-a comunicat inculpaţilor caracterul excepţional al procesului.
Capetele de acuzare întocmite de procurorul-maior Dan Voinea:
- Genocid – peste 60.000 de victime
- Subminarea puterii de stat prin organizarea de acţiuni armate împotriva poporului şi a puterii de stat.
- Infracţiunea de distrugere a bunurilor obşteşti, prin distrugerea şi avarierea unor clădiri, explozii în oraşe etc.
- Subminarea economiei naţionale.
Ulterior a fost consemnat că a existat şi un al cincilea punct în actul de acuzare pentru procesul de la Târgovişte, cel introdus de Iliescu la Bucureşti.
Voinea cere condamnarea la moarte pentru săvârşirea faptelor penale menţionate în cele patru capete de acuzare.
În apărarea sa, Ceauşescu spune în repetete rânduri că nu răspunde decât în faţa Marii Adunări Naţionale. De asemenea, acesta subliniază apăsat că procesul nu este altceva decât o mascaradă, motiv pentru care nu recunoaşte nimic.
Judecătorul Popa îi răspunde tăios: „Mascaradă ai făcut-o dumneata timp de 25 de ani. Asta e mascarada pe care ai făcut-o şi ai dus ţara în pragul prăpastiei.”
Replica lui Ceauşescu nu se lasă aşeptată şi dictatorul aminteşte că evenimentele recente au fost de fapt o „lovitură de stat” dată de „trădători” şi de „agenturile străine”.
În prim-plan apar şi avocaţii apărării, Nicolae Teodorescu şi Constantin Lucescu, dar culmea, aceştia nu fac altceva decât să se comporte ca nişte acuzatori.
Rămâne memorabil episodul în care Teodorescu constată că soţii Ceauşescu sunt vinovaţi pentru toate acuzaţiile aduse şi cere sec condamnarea la moarte a clienţilor săi! La rândul său, Lucescu păstrează linia cinică a confratelui său şi spune că a-i mai da cuvântul lui Ceauşescu este „o jignire adusă poporului român”.
În dimineaţa zilei de 25 decembrie 1989, opt paraşutişti de la Boteni au fost îmbarcaţi în două elicoptere pentru o „misiune de gradul zero”, care avea să fie executarea istorică a Ceauşeştilor.
Plutonul de execuţie era format din şapte subofiţeri conduşi de căpitanul Ionel Boeru şi recrutaţi pe bază de voluntariat din 50 de militari, ulterior 20 de voluntari.
La 14:30, Tribunalul se retrage într-o pentru deliberare, iar după 10 minute Gică Popa citeşte sentinţa:
„Tribunalul, în numele legii și al poporului, deliberând în secret, condamnă în unanimitate de voturi pe inculpații Ceaușescu Nicolae și Ceaușescu Elena la pedeapsa capitală și confiscarea totală a averii..."
Urmează execuţia, moment în care celor doi li se leagă mâinile la spate, în ciuda vociferărilor disperate ale Elenei Ceauşescu.
Cei doi îşi pun ultimele dorinţe: să moară împreună şi să nu fie legaţi la mâini, dar le este îndeplinită doar prima. Sunt conduşi de patru paraşutişti către zidul execuţiei, iar la ora 14:50 cad seceraţi sub rafalele soldaţilor.
Iată ce a rememorat plutonierul Dorin Marian Cârlan, unul dintre componenţii plutonului morţii, conform livescience.com: „El s-a uitat în ochii mei şi a realizat că va muri chiar atunci, nu cândva în viitor, şi apoi a început să plângă.”
Seara, la Televiziunea Română a fost făcut anunţul oficial al execuţiei dictatorului şi a soţiei sale.
Foto: captură foto din timpul procesului la finalul căruia Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost executaţi.