Evenimentul Zilei > International > Ucraina, candidată la Uniunea Europeană: începutul unui lung proces spre aderare
Ucraina, candidată la Uniunea Europeană: începutul unui lung proces spre aderare

Ucraina, candidată la Uniunea Europeană: începutul unui lung proces spre aderare

Liderii europeni se pregătesc să acorde Kievului statutul de candidat la UE. O decizie care promite, în plin război, multe provocări pentru Kiev și Europa.

Acesta este primul pas pe un drum foarte lung. Cu ocazia summitului european care a început joi, 23 iunie, liderii Uniunii Europene (UE) se pregătesc să acorde Ucrainei statutul de candidat la UE. Acest statut, care face posibilă deschiderea oficială a negocierilor privind aderarea, constituie chiar începutul unui proces care ar putea dura câteva decenii, scrie Cécile Bouanchaud în Le Monde.

„Chiar dacă presiunea politică, indusă de războiul din Ucraina, a făcut posibilă validarea în timp record a candidaturii Ucrainei, aderarea acesteia nu va fi imediată”, avertizează Georgina Wright, directorul programului Europa în cadrul think-tank-ului Institutului Montaigne. „Trebuie să ne asigurăm că cele două organisme pot prelua acest proiect”, subliniază ea, referindu-se, pe de o parte, la „capacitatea Ucrainei de a respecta regulile europene”, pe de altă parte, la „cea a UE de a absorbi o nouă ţară, menţinându-şi echilibrul instituţional”.

De la depunerea unei cereri de aderare la Uniunea Europeană, până la validarea statutului de candidat, „Le Monde” scrutează acest drum lung pe care îl va avea de străbătut Ucraina înainte de a deveni, sau nu, stat membru al Uniunii Europene.

Pe 28 februarie, la patru zile după invadarea rusă a teritoriului său, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a cerut să beneficieze de o „procedură specială” pentru a permite țării sale să adere la Uniunea Europeană. Câteva săptămâni mai târziu, în cursul lunii martie, președintele își depunea oficial cererea de aderare.

În realitate, nu există o procedură accelerată de aderare la UE. O astfel de cerere implică un proces îndelungat care începe cu acceptarea cererii de către Comisie, Parlamentul European, Consiliu (statele membre) și o validare oficială de către Consiliul European (șefii de stat și de guvern) în unanimitate.

Prin comparație, Serbia, care și-a depus cererea în 2009, a trebuit să aștepte până în 2012 înainte de a i se acorda statutul de candidat și 2013 înainte de lansarea negocierilor. La fel ca mai multe țări balcanice, Serbia așteaptă și astăzi la porțile UE. Asemenea cererilor din Albania, Macedonia de Nord și Muntenegru, cărora calitatea de membru nu le-a fost încă validată și negocierile continuă. Cel mai emblematic exemplu, Turcia și-a făcut cererea în 1987, înainte de a fi declarată candidată în 1999 și de a începe negocierile în 2005, actualmente în impas.

La trei luni de la depunerea cererii, Comisia Europeană a fost primul organism care a validat, pe 17 iunie, acordarea statutului de candidat UE Ucrainei. „Ucrainenii sunt gata să moară pentru a-și apăra aspirațiile europene. Ne dorim ca ei să trăiască visul european alături de noi”, a justificat președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, îmbrăcată într-o jachetă galbenă și o bluză albastră în culorile drapelului ucrainean.

„Ucraina a adoptat deja în jur de 70% din regulile, normele și standardele europene”, a lăudat mai întâi doamna von der Leyen, referindu-se la „o democrație prezidențială și parlamentară foarte solidă”, „o administrație publică ce funcționează foarte bine și care a făcut posibil ca țara să funcționeze în timpul acestui război”, „succesul” reformei descentralizării și „o economie de piață pe deplin funcțională”. Încă din 2014, Ucraina a semnat un acord de asociere cu UE, inclusiv un acord de liber schimb. Considerat o condiție prealabilă pentru calitatea de membru, acest text, care a intrat în vigoare pe 1 septembrie 2017, a avut ca scop reforma instituțiilor și economiei ucrainene, pentru a le aduce la standardele Uniunii Europene.

„S-au înfăptuit multe, dar, desigur, mai sunt încă destule de făcut”, a temperat totuși Ursula von der Leyen, referindu-se la progresele care trebuie făcute cu privire la „statul de drept, oligarhi, lupta împotriva corupției și drepturile fundamentale”. Un avertisment care urmărește să evite o bătaie de cap pentru diplomații europeni. Marcat de aderări prea rapide, precum cele ale Bulgariei și României, acum afectate de corupție, Bruxelles-ul vrea să evite profilurile de țări problematice. „Acest statut de candidat este reversibil”, a declarat un înalt oficial pentru „Le Monde”, la începutul lunii iunie. Dacă acest statut ar trebui într-adevăr să fie acordat Kievului, Consiliul European poate decide totuși să-l retragă.

Odată ce candidatura Ucrainei va fi validată de către Consiliu, Comisia Europeană va trebui să stabilească cu Kievul o strategie de preaderare a țării la UE. „Această etapă a procesului presupune stabilirea unui program de sprijin și ajutor financiar care să permită candidatului să realizeze reformele administrative, politice și economice necesare integrării legislației europene”, explică Georgina Wright de la Institutul Montaigne.

Ce proiecte va trebui să abordeze Ucraina? Pe lângă angajamentul de a respecta articolele 49 și 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, țara trebuie să aplice și criteriile Tratatului de la Lisabona și de la Copenhaga, care se bazează pe imperativele stabilității politice și economice. „La aceasta se adaugă și criteriul acquis-ului comunitar, ceea ce înseamnă că statul candidat trebuie să fie capabil să integreze toate standardele europene existente în dreptul său național”, continuă doamna Wright.

„Pentru a pregăti aderarea la UE, nu este vorba doar de a copia și ‘lipi’ legea europeană”, avertizează Sébastien Maillard, directorul Institutului Jacques-Delors, precizând că va fi nevoie de o „deoligarhizare” a economiei ucrainene. „A fi membru al UE implică a fi o democrație liberală, cu economie de piață”, precizează specialistul, referindu-se la necesitatea instituirii „unei legi împotriva spălării banilor” în Ucraina, unde sistemele de corupție sunt în prim-plan.

Tot conform lui Sébastien Maillard: „Modul în care Ucraina își protejează minoritățile – greacă, bulgară, maghiară și în special rusă – va fi, de asemenea, o dimensiune cheie în modul în care țara evoluează pentru a îndeplini standardele europene”.

La începutul lunii iunie, președintele Volodimyr Zelenski a făcut cunoscut că este „gata să lucreze” pentru ca Ucraina să devină „membru cu drepturi depline al UE”.

Odată inițiate primele reforme, Ucraina va putea începe faza de negocieri, decisă de Consiliul UE. Condusă de o echipă de negociatori, această fază acoperă aproximativ treizeci de capitole, care vizează întregul spectru al activității UE. Comisia va face o evaluare inițială a progreselor înregistrate până la sfârșitul anului. Cu toate acestea, este dificil să ne imaginăm că UE va începe rapid negocierile, în timp ce țara este încă în război.

Dincolo de eforturile cerute Ucrainei, apartenența sa se bazează și pe capacitatea UE de a primi o nouă țară în condiții bune: buget suficient, capacitate de decizie… Dacă Ucraina va fi admisă în cel mai mare bloc comercial din lume, va deveni cea mai mare țară ca suprafață și a cincea ca populaţie. „Acest lucru ar avea un impact asupra echilibrului de putere, cu o reprezentare foarte puternică a Ucrainei în cadrul Consiliului și al Parlamentului European”, analizează Georgina Wright.

Emmanuel Macron, la începutul președinției sale UE și înainte de războiul din Ucraina, a declarat în fața Parlamentului European: „Știm foarte concret că nu Europa actuală, cu regulile ei de funcționare, poate deveni o Europă cu 31, 32 sau 33 de membri. Nu este adevărat, ne-am minți pe noi înșine”.

Posibilitatea din ce în ce mai probabilă ca Ucraina să adere la UE constituie, prin urmare, o provocare pentru europeni. Cei Douăzeci și șapte se confruntă cu răsturnări majore, care amintesc de deciziile luate în anii 1990 de a primi fostele țări comuniste din Europa de Est. (Traducerea: Rodezia Costea, RADOR)