Mitică Boeriu avea de executat o pedeapsă de 25 de ani de muncă silnică.
Cum ajunsese la condamnare? El făcuse armata la marină, la Tulcea. Undeva pe acolo se găsea iahtul regal, ce rămăsese în țară la plecarea Regelui Mihai, iar guvernul comunist care promisese că i-l va trimite ulterior nu-și mai onorase promisiunea.
Era un tânăr de vreo 23 de ani, de peste 1,90 metri înălțime și foarte cumsecade, după cum îl descrie Ion Diaconescu, în cartea sa „Temnița, destinul generației noastre”, pe Mitică Boeriu, de loc din Valea Călugărească.
Avea să-și găsească în 1952 moartea în colonia minieră de deținuți politic, numită Nistru.
Patru români-patrioți
Un grup de patru ostași marinari, de profesie mecanici, printre care și Mitică Boeriu, nemulțumiți de starea lucrurilor din țară, au încercat să fugă cu iahtul regal în străinătate, având în plan, ca în final, să i-l predea regelui. Au reușit să traveseze Delta Dunării, dar au fost prinși prin dreptul Bulgariei și aduși înapoi.
Aflat la minele de cărbuni de la Nistru, Mitică Boeriu, care lucra ca mecanic, a coboarât cu ascensorul într-o galerie adâncă și, fiindcă nu a avut altă soluție, s-a așezat pe maldărul de sfredele de pe podeaua cabinei.
Sfredelele erau niște bare de oțel de doi metri, folosite la perforarea pereților. Din cauza trepidațiilor, capul unui sfredel s-a deplasat și a ieșit prin grilajul cabinei, proptindu-se în peretele puțului.
Ca o pârghie, sfredelul l-a ridicat pe Boeriu și l-a aruncat între cabină și peretele de stâncă, făcându-l ferfeniță. Sau, cu cuvintele lui Ion Diaconescu, „laminându-l pur și simplu“.
Serviciul de Educație
Pe 12 ianurie 1948 iahtul regal Luceafărul a fost trecut în componența Grupului navelor în Reparație de la Galați. Cu acest prilej pe navă a fost înființat Serviciul de Educație.
„Pe acest iact ființa un cerc de uneltiri contra regimului, patronat și menținut de cel mai mare latifundiar reacționar – Mihai I – care nu permitea ca flacăra democrației să pătrundă în mijlocul echipajului de pe Luceafărul”, raporta Vasile Miron, locțiitorul secundului pentru Educație.
Pe pe 22 mai 1948, Consiliul de Miniştri al Republicii Populare hotăra retragerea cetăţeniei și trecerea tuturor bunurilor familiei regale în proprietatea statului român.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric