Domnitorul care a rămas în istoria românilor drept făuritorul Primei Uniri a celor trei Ţări Româneşti. Domnitorul a cărui ucidere a adus o foarte lungă aşteptare până la următoarea Unire.

Câmpia Turzii, august 1601: "Duşmanii se repeziră asupra lui ca nişte dihănii sălbatice, cu săbiile scoase. Ci unul dete cu suliţa şi-l lovi drept în inimă, iar altul degrabă îi tăe capul. Şi căzu trupul lui cel frumos ca un copaciu, pentru că nu ştiuse, nici nu prilejise sabia lui cea iute în mâna lui cea vitează. Şi rămaseră creştinii, şi mai vârtos Ţara Românească, săraci de dânsul"…

Aşa este descrisă de către cronicarii români uciderea mişelească a lui Mihai Viteazul, domnitorul care a rămas în istoria românilor drept făuritorul primei uniri a celor trei Ţări Româneşti. Domnitorul a cărui ucidere a adus o foarte lungă aşteptare până la următoarea Unire…

Încurajat de succes

Mihai Viteazul a fost domnitor al Ţării Româneşti (1593-1601), la care a alipit Transilvania (în 1599) şi apoi Moldova (în 1600), devenind primul domnitor al celor trei ţări româneşti unite, în condiţiile în care principalele puteri ale vremii erau Imperiul German şi cel Otoman. Mărturiile vremii consemnează că, de- a lungul domniei sale, Mihai a urmărit unirea celor trei provincii româneşti folosindu-se cu abilitate atât de aliaţii săi, cât şi de duşmani.

În 1599, după victoria de la Şelimbar (18 octombrie), unde învinge oastea principelui Andrei Bathory, care guverna Ardealul, Mihai uneşte Transilvania cu Ţara Românească. Încurajat de succes, se luptă şi cu armata lui Ieremia Movila, domnul Moldovei, îl învinge. . Viteazul devenea astfel, la 27 mai 1600, "Domn al Ţării Româneşti, al Transilvaniei şi a toată Ţara Moldovei".

Un asemenea succes, o asemenea strategie de a domni, nu puteau să nu stârnească invidia, nemulţumirea, spiritual de haită al al duşmanilor săi externi şi interni. Care nu dormeau, înlăturarea domnitorului fiind dorită de habsburgi, care nu acceptau pretenţia sa de a păstra Transilvania, de Movileşti, care nu voiau să renunţe la Moldova, sprijiniţi fiind de Polonia, şi de nobilii maghiari. Spre finele anului 1600, lui Mihai i se cere să părăsească ţara.

Însuşi Mihai Viteazul avea să noteze cu privire la dorinţa duşmanilor de înlăturare a lui: "Cardinalul (n.r.-A. Bathory) îmi trimite sol ca eu să-mi părăsesc ţara, pentru că nici el, nici moldovenii, nici chiar turcii nu erau multumiţi şi nici nu voiau să rămân în Ţara Românească. Până ce numi vor arunca pământ peste ochi, nu voi înceta să lupt cu turcii. Nu-mi las nimănui ţara…”.

Aspect de legendă

Zvonurile despre asasinarea lui căpătaseră aspect de legendă printre oamenii din popor, dar numai cei care unelteau ştiau cât sunt de adevărate. La 16 august, la Câmpia Turzii, unde se afla domnitorul, soseşte şi generalul imperial Gheorghe Basta, omul potrivit pentru a înfăptui planurile de zadarnicire a măreţei înfăptuiri a domnului celor trei ţări române a cărui prezenţă, potrivit planului de campanie, nu era prevazută.

Din această pricină, între cei doi ar fi avut loc neînţelegeri, după cum notează cronicarul Szamoskozy. Generalul Basta se considera singurul guvernator al Transilvaniei, iar unul din cronicarii vremii, Besselius, scria că Mihai i-ar fi spus generalului: "Piei Basta! Sau, dacă voieşti a domni, domneşte peste ai tăi, iar pe mine să mă laşi în pace, pentru că în treburile mele şi în ţările supuse cu braţul meu nu recunosc pe nimeni deasupra…".

Mihai hotărăşte să îşi despartă oastea de cea a lui Basta, iar acesta din urmă convoacă consiliul de comandanţi pentru a discuta arestarea lui Mihai.

Un român milos

Câmpia Turzii, dimineaţa zilei de 9/19 august 1601. O trupă de soldaţi germani şi valoni vin cu ordin de la Basta să îl aresteze pe Mihai sau, după cum notează cronicarii, “în caz de nesupunere, să-l ucidă”.

Aflat în cortul sau, luat prin surprindere, Mihai s-a opus, iar în clipa în care a pus mâna pe spadă, a fost lovit mortal cu o halebardă de căpitanul valon Raucigny (după unele cronici, de comandantul valon Beauri), după care i s-a tăiat capul cu propria spadă. Se spune că Basta ar fi ordonat ca trupul domnitorului să fie dat la câini. Cronicile menţionează că "trei zile corpul decapitat şi fără mâna stângă a rămas în ţărână, până ce un român milos l-a îngropat creştineşte".

Capul lui Mihai Viteazul, "retezat de securile mişeliei şi trădării", a fost luat de către fraţii Buzeşti şi dus în Ţara Românească, la Mânăstirea Dealu, unde se află şi acum sub o lespede pe care este săpată o coroana din bronz cu inscripţia "Primului întregitor de neam glorie nemuritoare "…Cronicarul George Brancovici spune că trupul lui Mihai, cu îngăduinţa lui Basta, a fost adus şi înmormântat la Alba-Iulia.

"Io, Mihai Voievod…”

Ucis din ordinul generalului Basta, cu acordul austriecilor…Mihai Viteazul, frate cu Petru Cercel, fiu al Theodorei şi al lui Pătrascu Vodă cel Bun (domnitor al Ţării Româneşti între anii 1554 – 1557).

Avea un scris frumos şi ştia să vorbească greaca, turca, slavona şi latina. La 30 de ani era Bănişor de Mehedinţi, apoi Mare Stolnic. În 1591 a devenit Mare Postelnic, iar în 1593 era Mare Ban al Craiovei. Obţine de la Poartă numirea ca domn al Ţării Româneşti şi ocupă tronul pe 11 octombrie 1593.

În 1599, în urma victoriei de la Şelimbar, uneşte Transilvania cu Ţara Românească. După doar câteva luni, câştigă bătalia pentru Moldova, iar la 27 mai 1600 emite un hrisov din Iaşi, în care se intitulează "Io, Mihai Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei".
Se înfăptuia, astfel, prima unire politică a celor trei ţări române, în hotarele care cuprindeau cea mai mare parte a teritoriului vechii Dacii…Invidia, ura şi duşmănia l-au pierdut pe Mihai Viteazul – primul unificator al Ţărilor Române. “Ceea ce am făcut toate, le-am facut pentru credinţa creştinească”…