Sfântul Proroc Naum era din Elcheseea, din seminția lui Simeon. Numele său înseamnă „odihnă” sau „mângâiere”.
A trăit cu circa 460 de ani înainte de Hristos.
El le-a vestit ninivitenilor că cetatea lor va pieri. Locuitorii din capitala Asiriei, care se pocăiseră în urma propovăduirii lui Iona, s-au întors după scurt timp la păcatele lor dinainte.
Ninive piere într-un cutremur cumplit, care provoacă umflarea apelor lacului din jurul ei și potopirea cetății, iar partea neatinsă de ape este arsă de un foc venit din pustie, așa cum vestise Naum.
Acesta a trecut la cele veșnice la 45 de ani.
Bartolomeu Anania scrie:
„Stilul lui Naum e ca un ropot de harapnice: văzduhul tremură, adâncul se cutremură, vrălmașii se-ngrozesc și pier, profetul jubilează într-un final de capodoperă vechitestamentară. Pe deasupra tuturor, Dumnezeu este cel ce face istoria.”