Spectacolul "superGabriela", realizat de Cosmin Manolescu şi Compania Paradis Serial şi dedicat memoriei Gabrielei Tudor, unul dintre primii manageri culturali vizionari din România, a atras aprecieri ale presei americane.
Prezentat, la începutul lunii, la Performance Space 122 din New York, spectacolul s-a bucurat de cronici excelente atât în The New York Times, cât şi pe blogurile de specialitate dedicate dansului, descrierile fiind făcute fără economie de superlative sau comparaţii pompoase.
"A fost tulburător, frumos şi straniu. Cu tot fumul şi muzica, contopite cu lipsa mişcării şi sugestia disperării, atmosfera a fost ca într-un fel de purgatoriu suprarealist sau ca într-un club de noapte plin de ameninţări sinistre", apreciază scriitorul şi criticul american Andy Horwitz pe blogul său.
"A fost ca la un film de David Lynch" Seara prezentării a fost împărţită în două, mai întâi fiind prezentată piesa "Dreams.land", în coregrafia lui Cosmin Manolescu şi interpretarea dansatorilor Camille Mutel şi Litsa Kiousi, apoi publicul s-a delectat cu "superGabriela", un solo în coregrafia şi interpretarea lui Cosmin Manolescu.
"Duetul a explorat emoţii primare precum dorinţa, frica şi despărţirea. Solo-ul a vorbit despre pierdere şi singurătate. Dar, împreună, cele două piese au căpătat o coeziune intrinsecă, în afara logicii. Iar prin dispunerea publicului pe scenă, în mijlocul acţiunii, s-a creat un sentiment de intimitate şi includere - nu de distanţare şi de excludere a publicului. Pare că am fost martor la o serie de piese despre suferinţă, însă "superGabriela" vorbeşte mult despre dezorientare şi instabilitate emoţională, despre năvala amintirilor, despre haos şi confuzie - încheindu-se într-o acceptare plină de ezitări. Spectacolul a fost frumos, emoţionant şi tulburător, cu un sens absolut dincolo de puterea noastră de înţelegere", explică, în continuare, Andy Horwitz.
"Plasarea publicului în întuneric a reprezentat un mod de a evoca o senzaţie pe care o încerci, probabil, atunci când mori. Eşti singur; când un partener se stinge, este un alt fel de întuneric. În partea a doua a spectacolului "superGabriela", [Manolescu] s-a abandonat suferinţei în termeni mai clari, interpretând un solo marcat de acest sentiment al pierderii", spun şi criticii de la The New York Times.
"A fost ca la un film de David Lynch - noir, cu muzica învăluită în fum, atmosfera stranie, sugestii erotice confuze, lipsite de urmări şi fără un fir narativ explicit - şi totuşi o lume care m-a lăsat pe gânduri, în linişte, până târziu în noapte. Partenerul meu a vorbit despre experienţa să ca despre un tablou de Mark Rothko - câmpuri de culoare şi lumini. În orice caz, amândoi am simţit fascinaţia întunericului", spune şi Aaron Mattocks, dansator şi coregraf.
În lumea dansului Cosmin Manolescu este coregraf, performer şi manager cultural. Este director executiv al Fundaţiei Gabriela Tudor şi al Asociaţiei ArtistNe(s)t - Reţeaua Centrelor de Rezidenţă pentru Artişti în România - reţea fondată de Gabriela Tudor în 2006. Spectacolele sale au fost prezentate cu succes în importante festivaluri şi teatre de dans din Amsterdam, Barcelona, Bassano del Grappa, Beirut, Bremen, Bucureşti, Dublin, Florenţa, Liverpool, Lyon, New York, San Diego, Paris, Porto, Roma, Rotterdam etc.
În 2005, Societatea Autorilor şi Compozitorilor Dramatici din Paris îi acordă premiul "Nouveau Talent Choregraphie" pentru spectacolul "Paradis Serial" şi proiectul "Don't Ask the Blond".
Împreună cu Gabriela Tudor a avut un rol major în dezvoltarea dansului contemporan în România şi în crearea Centrului Naţional al Dansului Bucureşti.
Recomandările noastre
