Cine a avut interes să-i învrăjbească pe jandarmi și pe demonstranți?

4 iunie 1989.

În noaptea de 3 iunie 1989, la ordinul lui Deng Xiaoping, tancurile se năpustesc asupra Pieței Tiananmen, unde se aflau sute de mii de demonstranți în favoarea unui Gorbaciovism chinez și sparg manifestația, lăsînd în urmă 1000 de morți. De reamintit că militarii care au intrat în Piață nu erau din Beijing, ci din zonele sărace ale Chinei, unde domnea convingerea că alde ăia din Piață și din Beijing sînt niște burjui.

Pe 4 iunie dimineața, tancurile pleacă din Piață în coloană.

Momentul va rămîne în Istoria secolului XX printr-o fotografie devenită simbol, la fel precum cea a lui Che Guevara în cuva spălătoriei din Vallegrande, Bolivia după împușcarea de către militari pe 9 octombrie 1967, o poziție pe care tinerii rebeli au comparat-o cu cea a lui Iisus.

Fotografia din China înfățișează un cetățean în cămașa albă, cu două pungi de plastic în mîini, ca și cum s-ar întoarce de la cumpărături, stînd la jumătate de metru de primul tanc. Autorul fotografiei sau mai precis cel care și-a asumat-o, spune c-a făcut-o de pe terasa hotelului în care ziariștii străini fuseseră consemnați, că tînărul ar fi parlamentat cu cei din tanc vreo cincisprezece minute și că s-a dat la o parte abia după ce unii demonstranți l-ar fi tras de acolo în mulțime. Nu discut ciudățeniile acestei imagini incredibile, între care la loc de frunte se află faptul că nici acum, după aproape trei decenii, trei sferturi din ele ale Chinei capitaliste, nu s-a aflat cine e curajosul. Ar fi fost normal ca, dacă nu ieșea el în față, atunci despre el să fi aflat măcar serviciile secrete chineze, trecute de mult de partea demonstranților.

Am amintit această fotografie – manipulată sau nu- pentru că ea cuprinde esența mesajului pe care regizorii au vrut s-o transmită:

Individul pașnic, fragil, venind de la cumpărături, din viața sa obișnuită, se confruntă cu forța brutală, înspăimîntătoare, a tancurilor care reprimă în numele dictaturii.

Condiția de esență a oricărei manifestări de protest împotriva unui regim e caracterul ei eminamente pașnic. Fără violență! e sloganul demonstranților din Piața Universității din noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989. Fără violență ! a fost sloganul tinerilor din Piața Universității împotriva regimului FSN. Mulțimea din Piața Tahrir din Cairo lui ianuarie 2011, convocată pe rețelele sociale, cel puțin așa s-a spus la vremea respectivă, s-a remarcat prin caracteru-i pașnic. O componentă a caracterului pașnic al mișcărilor civile e reprezentată de efortul de a atrage forțele de ordine de partea lor.

22 decembrie 1989 din București va rămîne emblematic prin strigătele Armata e cu noi! și prin imaginea – de PR sau nu- arătînd o tînără dînd flori militarilor din Taburi.

Amintind mult de mișcările din Primăvara arabă- mai ales prin invocarea venirii spontane în Piața Victoriei, sub puterea emoției și la convocarea pe Facebook – cele de la noi, din ianuarie 2017 pînă în 10 august 2018 s-au caracterizat prin cele două note ale tuturor mișcărilor atribuite societății civile: Caracterul pașnic și înfrățirea cu jandarmii.

Cu excepția demonstrației din 1 februarie 2017 cînd în Piață au apărut ultrașii – de remarcat că spre 11 noaptea, cînd demonstrația era spre final și atunci grupați, așa cum ieșiseră de la un meci, izolați de mulțime- Piața Victoriei n-a cunoscut un moment de violență. Mai mult pînă în 10 august 2018, jandarmii au fost considerați și tratați dacă nu cu amor, atunci cu amabilitate, una dintre condițiile mitingurilor spontane pașnice ( repet cu excepția celor antiglobalizare, de extremă dreaptă, prin esența lor violente), fiind imaginea frăției cu forțele de ordine.

Despre atitudinea mai mult decît binevoitoare a jandarmilor față de toate mișcările de protest din ianuarie 2017 am scris într-un număr anterior. Judecînd după amabilitatea cu care protestatarii erau protejați în timp ce hălăduiau prin București, blocînd circulația, aveai impresia că forțele noastre de ordine aparțin nu Legii, ci Rezistenților.

În timpul mitingului PSD din Piața Victoriei, din cîte ne amintim, un grup de protestatari conduși de Mălin Bot, acest Miron Cozma al Rezistenților, a încercat să forțeze cordonul jandarmilor pentru a intra în Piață. Deși n-au fost lăsați, respectivii n-au purces la acte de violență.

Raportul înfățișat duminică seara de Carmen Dan, dincolo de suspiciunile provocate de declararea documentului drept secret, are avantajul că prezintă pe ore evoluția Mitingului în chip diversionist numit al Diasporei. Potrivit Raportului, încă de la 16, 53 se înregistrează primul jandarm rănit. Una dintre formulele de provocare a forțelor de ordine e cea a încălcării fățișe, ostentative, în fața lor a legii. Raportul precizează: „Ora 16:22 - apar primele manifestări violente. Are loc forțarea cordonului de jandarmi și se încearcă intrarea în curtea Guvernului României. În dispozitivul de jandarmi se aruncă cu pietre și sticle de plastic.”

Așa cum s-a văzut la televizor, din acel moment jandarmii sînt tratați cu o agresivitate incredibilă. Cei care îi provoacă înjurîndu-i, încercînd să le ia scutul, căutînd să forțeze cordonul, precum provocatoarea în scaun pe rotile ( cît de criminal poți fi ca să aduci pe cineva la o demonstrație care se anunță violentă în scaun pe rotile, cînd și cei pe picioare pot fi striviți de mulțime la un moment dat?), aruncînd cu sticle, cu pietre, nu sînt sancționați de mulțimea pașnică, nu sînt izolați și predați forțelor de ordine. Dimpotrivă ei sînt ascunși de mulțime, încurajați de aceasta. Jandarmii, la rîndul lor, lipsiți de amabilitatea față de demonstranți, fac exces de gaze lacrimogene. Gazele lacrimogene nu rezolvă violențele. Ele au însă drept rezultat sporirea ostilității antijandarmi din Piață.

Gazul pe foc a fost turnat de episodul Springtime , despre care am scris în numărul anterior.

Manipularea conducerii dispozitivului și a celor din dispozitiv că doi colegi jandarmi, dintre care unul era o femeie, o tînără, sînt călcați în picioare, că se pregătește un asalt – atenție nu asupra clădirii Guvernului- cum cereau revoluționarii de la unitățile militare din presă și de pe rețelele sociale- asupra jandarmilor a provocat învrăjbirea totală dintre cele două entități. Pînă în 10 august 2018 dacă nu înfrățite, măcar politicoase una față de alta, cele două tabere – demonstranți și jandarmi – devin spre finele zilei dușmane de moarte. Îndemnurile la lovirea jandarmilor, care se aud pe toate înregistrările, corespund stării de spirit a mulțimii pînă în 10 august pașnice. Așa se explică una din marile ciudățenii ale mitingului. De regulă, mai ales cînd nu e o miză colosală, dacă încep tulburări, oamenii pașnici pleacă din locul respectiv. Ei își spun că pot veni și mîine. Mulți demonstranți pașnici au văzut în acțiunile jandarmilor de a da cu gaz lacrimogen un soi de Plecați de aici! Și atunci mulți și-au spus, înrăiți, că nu vor pleca.

În ianuarie 2017, mulțimea de peste 100 de mii de demonstranți din Piață a fost pusă pe seama emoției stîrnite de Ordonanța 13, mai ales de felul în care a fost dată. Eu nu cred în general, dar mai ales în cazul special al românilor, în revolte spontane. Cu atît mai îndreptățit sînt să nu cred în spontaneitatea mișcărilor din ianuarie 2017 datorate emoției provocate de Ordonanța 13. Să admitem însă că din ianuarie 2017 oamenii ies în stradă împotriva PSD mînați de emoția stîrnită de atacurile la Justiție. E mai mult decît curios că, deși trecînd în mentalul Pieței drept Zeița, drept Slujirea, Codruța Kovesi n-a stîrnit nici o emoție colectivă în clipa cînd a fost demisă de Klaus Iohannis. De atunci, la nici un miting, nici măcar la cel din 10 august, n-am văzut nici o pancartă cu portretul Preaiubitei. Să nu fi creat demiterea Slujirii nici o emoție în Piață.

Imaginea cultivată de rețelele sociale și de televiziunile militarizate după mitingul din 10 august 2018 e următoarea:

PSD sau mai bine zis Liviu Dragnea a dat ordin ca jandarmii să reprime un protest pașnic împotriva sa.

În sprijinul acestei imagini au lucrat Parchetul General, textele de pe facebook, secvențele video postate pe rețelele sociale, isteriile televiziunilor prezidențiale.

Dacă e vorba de o emoție colectivă menită a alimenta un șir de demonstrații monstruoase, acum, după tulburările din 10 august 2018 era momentul. Mai ales că prin îndemnul său la ieșirea în stradă Klaus Iohannis a dat și garanția că demonstranților nu li se va întîmpla nimic. Și cu toate acestea, Piața după 10 august 2018 agonizează. Dacă la început a fost un număr de 10000 în varianta umflată de unitățile militare din presă în serile următoare numărul demonstranților a scăzut treptat. Un îndemn pe rețelele sociale de veni în Piața Victoriei pentru a comemora moartea unui PNL-ist în vîrstă, dovadă că liberalii au adus oameni din provincie! abia dacă a atins luni seara cifra de cîțiva zeci. Ce dracu se întîmplă?