Transformările geopolitice în Orientul Apropiat și Mijlociu. Rivalitățile globale și „războiul de șase zile”

Orientul Mijlociu. Sursa foto: Juan Camilo Bernal | Dreamstime.com

În cartea „La est de Cortina de Fier”, Corneliu Filip detaliază evenimentele ce s-au petrecut atunci, la nivel internațional.

Rivalități globale în Orientul Mijlociu

El precizează: „Concomitent se produce o înlăturare treptată a celor două puteri coloniale, în favoarea a două superputeri noi, cu interese globale, adică SUA şi URSS. Cele două grupări vor ajunge la opţiuni antagonice, cel mai vizibil cu ocazia celui de-al doilea război israeliano-arab, la care s-au aliat britanicii şi francezii, spre a-şi apăra drepturile lor de control asupra canalului de Suez, proaspăt naţionalizat de preşedintele egiptean, Nasser, decis să obţină astfel fondurile refuzate de englezi şi americani pentru ridicarea marelui baraj de pe Nil, de la Assuan, care să permită sporirea potenţialului agricol al Egiptului în condiţiile expansiunii demografice a ţării. În faţa refuzului american de acordare de credite, în lumea bipolară care s-a constituit, URSS s-a oferit să vină ea în ajutorul „poporului şantajat de către imperialişti” ca dovadă a propriei solidarităţi.”

Pe urmă, autorul continuă: „Statele Unite, în efortul lor de stăvilire a expansiunii ideilor socialiste şi comuniste, devenite atrăgătoare pentru liderii unor mişcări de eliberare ajunşi la putere, a încercat să le opună rezistenţă prin constituirea în zonă a celor două alianţe militare după model NATO, adică CENTO, iar mai departe, în Orientul Îndepărtat, SEATO.

Vremea nebună începând din ianuarie. Situație nemaîntâlnită la București

Dan Andronic publică poza cu Ponta și Trump

În cazul CENTO (Central Treaty Organization), numit inițial, în februarie 1955 și semnat atunci doar de Turcia și Irak, avea ca obiectiv principal contracararea acțiunilor elementelor militare de stânga din cele două state semnatare. Ulterior au aderat Pakistanul, Iranul și Marea Britanie. În 1958 s-au produs schimbări. Irakul s-a retras, iar Organizația, numită inițial Pactul de la Bagdad, capitala statului fondator retras a devenit CENTRO. SUA a devenit atunci doar stat asociat, înlocuind ca pondere Marea Britanie, în special după criza Suezului din 1956.”

Războiul de șase zile

În contextul tensiunilor crescute din anii '60, luptele din Indochina și crizele din Berlin și Cuba au captat atenția lumii. Însă, izbucnirea celui de-al treilea conflict israeliano-arab, a reconfigurat din nou priorități geopolitice. Acesta era cunoscut sub numele de „războiul de șase zile” (5-11 iunie 1967).

„În faţa succeselor fulgerătoare ale Israelului şi degringoladei vecinilor, Siria şi Egipt, care şi-au văzut pierdute şi teritorii proprii, nu numai cele administrate în numele palestinienilor (înălţimile Golan şi peninsula Sinai), Moscova, prin intermediul Berlinului, a solicitat convocarea urgentă a unei consfătuiri extraordinare a statelor participante la Tratatul de la Varşovia. Întrunirea a avut loc în capitala sovietică în 5 iunie 1969, deci chiar în perioada ostilităţilor. Ca un fapt deosebit, pentru prima dată, deşi era o întâlnire a statelor membre ale Tratatului, totuşi a participat şi o delegaţie a unui stat nemembru, neutru, adică Yugoslavia, reprezentată chiar de mareşalul Iosip Broz Tito. Să nu uităm că Tito, împreună cu preşedintele Nasser au fost fondatorii, în 1955, ai mişcării de nealiniere, iar situaţia politică a lui Nasser era puternic afectată de eşecurile de pe front.”

Însă, subiectul este mult mai amplu, autorul detaliind evenimentele în cartea sa. Dacă sunteți curioși și vreți să aflați mai multe despre acest subiect, puteți comanda cartea de pe edituradecarte.ro