Cea mai mare greșeală, cred eu, este să calificăm declarațiile unui personaj nu în funcție de mesaj, de conținut, ci în funcție de așteptarile pe care le avem, în funcție de ceea ce am vrea noi să auzim, în funcție de ceea ce credem noi că s-ar cuveni să spună.
Astfel, ultimele luări de poziție ale lui Traian Băsescu, în chestiunea moscheii, în cea a salarizării „papagalului Iohannis”, în cele ce țin de mersul justiției și nu numai, au dus la catalogarea sa drept un nou Corneliu Vadim Tudor.
Un val de indignare s-a ridicat, culmea, fix din zona ziariștilor care au tăcut mâlc la mitocănii crase, cum a fost cea cu „țiganca împuțită”, bunăoară, și care acum încearcă decredibilizarea spuselor sale extrem de grave. Cum spuneam, o prostie, să nu fim atenți la ceea ce spune, indiferent de cum o face! În pofida simpatiei de care se mai bucură, sau a antipatiilor acumulate, fostul președinte este beneficiarul unor informații de primă mână, despre un sistem dirijat până mai ieri de el însuși, pe care el însuși l-a pus la punct și despre care credea că-l va consacra în istorie la capitolul „așa da”. Traian Băsescu vede acum, târziu - ce e drept!, care este conținutul celor doua sintagme cu care a dorit să-și marcheze mandatele: „justiție reformată” și „instituții ale statului consolidate”. Din nefericire pentru el, dar mai ales pentru țară, cele doua sintagme nu mai duc cu gândul decât la reușita consacrării la vedere a unui SRI călare și pe justiție, și pe instituțiile statului. Răul este deja făcut, va dura mult ca el să fie înghesuit înapoi în Cutia Pandorei deschisă cu o fatală lipsă de prevedere.
Cu toate astea, măcar Traian Băsescu vorbește sincer. Chestie rară în istorie. Nu este construit să tacă. Ceea ce spune are valoarea enormă a spuselor oricărui insider la vârf, care decide să arate cu degetul, chiar dacă degetul i se întoarce și către el. Cea mai interesantă declarație a sa din ultima vreme mi-a părut cea făcută la B1TV, referitoare la posibilitatea ca un procuror să schimbe un guvern, într-o țară, totuși, democratică: „Avem o legislație șubredă, care face ca un procuror, fie el și stagiar, să pună guvernul în poziția de a fi demis, ceea ce nu are nimic comun cu statul de drept. Procurorul acela probabil e unul proaspăt venit în DNA, care a primit instrucțiuni cum să dărâme guvernul. Dacă am ajuns în țara în care procurorii dărâmă guverne, putem să punem lacătul pe democrație. Mâine orice guvern poate fi dărâmat pe simpla prezumție de vinovăție a unui procuror, dar care nu are girul unui judecător să spună că este vinovat.”
Mai clar decât atât, ce și cum ar fi putut spune, despre cum se desfășoară „justiția reformată” și în ce fel de instrument de dominare a „instituțiilor consolidate” s-a transformat? Grozăvia pusă pe tapet de fostul președinte nu este întrecută decât de premoniția-avertisment, făcută de Traian Băsescu în finalul declarației sale de la B1TV: „Cei care cred că instituțiile statului pot să suplinească forța opoziției sau a puterii se înșală amarnic. Eu prevăd că cei care cred în astfel de lucruri vor fi ei mai devreme sau mai târziu în cătușe. Nu poți destabiliza un stat prin alte mijloace decât cele democratice.”
La cine s-a referit, când a pronunțat cuvântul „cătușe”? Cred că este foarte clar, la o grămadă de „uncheșei” și la cei ce le țin lesa, pentru ca prin acțiunile lor instituțiile statului român să se miște într-un mod care nu are legatură cu voința democratică și cu principiile statului de drept. Și da, finalul firesc al unor astfel de demersuri de preluare a puterii este exact cel arătat de Traian Băsescu: cătușele! Oricât de sprijiniți de Departamentul de Stat al SUA ar fi protagoniștii. Cine nu crede, să analizeze bine de tot cazul fostului procuror DNA Emilian Eva! Este doar începutul!
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
