Unul dintre cei mai renumiți barmani din Centrul Istoric al Capitalei a murit după o luptă crâncenă cu o boală incurabilă. I se spunea Nea Vasile, iar celebra terasă a restaurantului era asociată cu numele său.

Celebrul barman ​Vasile Micu, cunoscut ca „Nea Vasile” de către majoritatea clienților terasei Argentin din Centrul Istoric al Capitalei, a murit luni seară la vârsta de 62 de ani.

Nea Vasile era unul dintre cei mai vechi și mai cunoscuți barmani din Centrul Istoric al Capitalei. De fapt devenise o legendă, iar restaurantul şi tersa erau confundate cu numele său.

A lucrat la restaurantul din București încă din anul 1992, când a fost înființată această unitate de alimentație publică.

Timp de trei decenii, imaginea uneia dintre cele mai mari terase din Centrul Istoric al Capitalei a ajuns să se confunde cu “Nea Vasile”, informează România Liberă.

A lucrat la restaurantul Argentin încă din anul 1992, când a fost înființată

Amplasarea restaurantului Argentin și a terasei acestuia în apropierea unor instituții de învățământ superior precum Universitatea “Spiru Haret”, Universitatea din București și Universitatea “Ion Mincu”, a făcut ca generații întregi de studenți și profesori să petreacă momente foarte plăcute alături de Vasile Micu.

De asemenea, numeroși actori, muzicieni, jurnaliști și oameni politici au fost, printre alții, clienți ai lui Vasile Micu, pe parcursul celor trei decenii ca barman/ospătar/cârciumar.

Argentin era pe vremuri considerată  bodega-simbol a Centrului Vechi

Un bar cu vechime trebuie să aibă un barman etern, acela era Nea Vasile. Cei care l-au cunoscut spun că nu era niciodată nervos, în schimb era supărat pe tehnologie, nu prea îi plăceau noile aparate de bătut bonuri şi spunea că „voi ăştia tinerii staţi numai cu capul în ecrane, nu mai înţeleg nimic din generaţia voastră”.

Argintoianu, patronul restaurantului, spunea că localul său a atras tot felul de vedete de-a lungul timpului, printre care Sebastian Papaiani, Nae Lăzărescu, Stela Popescu, Arșinel. „Mai veneau alde Turcescu sau Ilie Șerbănescu, iar acum cel mai des vine Dan Puric. Îmi amintesc de George Pruteanu, care venea și stătea singur câte două ore la masă si studia lumea din jur, doar studia”.

Deşi era călacat de un număr mare de artiști, în restaurat nu a fost niciodată muzică în Argentin. „Îmi plăcea foarte mult şi când se mai cântă la chitară în terasă, dar trebuia să mă opun, pentru că vecinii făceau presiuni pentru păstrarea liniştii”, mai spunea Argintoianu.