Tradiții, obiceiuri şi superstiții de Sfântul Andrei. Ies strigoii care nu trec „Dincolo”

Tradiții, obiceiuri şi superstiții de Sfântul Andrei. Ies strigoii care nu trec „Dincolo”Sursa: Pixabay

Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Apostol Andrei în fiecare an pe 30 noiembrie. Acesta este considerat şi ocrotitorul României,  fiind primul apostol al lui Iisus Hristos care a ajuns pe aceste meleaguri.

Sfântul Andrei s-a născut la Betsaida, un mic orășel de pe malul lacului Ghenizaret. Fiu al lui Iona, care se trăgea din Galileea şi frate al lui Petru, printre primii ucenici ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Alături de ceilalţi Apostoli, îl urmează pe Mântuitor pe drumurile Tării Sfinte, bucurându-se de toate cunoștințele şi de iubirea nemărginită a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Martor la botezul lui Iisus Hristos în apa Iordanului, Andrei l-a auzit pe Sfântul Ioan Botezătorul spunând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”.

Asistă la foarte multe minuni pe care Hristos le-a făcut atât timp cat El a fost în formă trupească pe Pământ

A fost martor la minunile pe care Le-a săvârșit și s-a pătruns de învățăturile Lui. Sfântul Andrei a suferit, alături de ceilalți apostoli, asistând la chinurile și umilințele la care L-au supus iudeii pe Mântuitor. S-a încredințat, împreună cu ceilalți apostoli, că Iisus Hristos a înviat din morți. L-a văzut pe Domnul înviat și în prima zi, și după opt zile, și când El S-a arătat în Galileea și Le-a dat poruncă să predice Evanghelia printre toate neamurile pământești.

Conform scrierilor bisericești, Andrei merge în Bizanţia, Tracia, Macedonia şi Bitinia şi toate ținuturile de lângă Marea Neagra, de la Dunăre şi până în Crimeea să propovăduiască cuvântul şi iubirea Domnului nostru. Zăboveşte multă vreme în fiecare locaș pentru a îi învăța pe toți oamenii despre credința cea dreaptă şi despre iubirea lui Hristos. Păgânii încearcă să îl alunge însă Andrei biruie toate împotrivirile cu ajutorul Mielului lui Dumnezeu, relatează calendarulortodox.ro.

Tradiţia populară spune că în această noapte se deschid Porţile Iadului

Iar spiritele rele ajung în lumea reală şi îi bântuie pe oameni. Pentru a se proteja de aceste spirite malefice, românii folosesc usturoiul. Potrivit etnologilor, în această noapte se crede că mormintele se deschid, iar lumea este bântuită de strigoi şi moroi. Conform tradiţiilor, strigoii care ajung în lumea oamenilor se întâlnesc în locuri ferite unde duc o adevărată bătălie pentru a-şi alege conducătorii. Ajunşi pe pământ, strigoii sug sângele oamenilor şi le mănâncă inimile.

Tot în această noapte ajung pe pământ şi spiritele animalelor. Ele pot interacţiona cu oamenii doar în această mică fereastră pentru că pot vorbi pe limba oamenilor. Tot în această noapte, fetele şi femeile pot face farmece şi vrăji, dar în scopuri malefice. Ele sunt aşa-numitele iele.

Tradiți, obiceiuri şi superstiţii de Sfântul Andrei

Ziua de Sfântul Andrei, 30 noiembrie, marchează începutul iernii în tradiţia veche, astfel că este o zi în care se prezice vremea pentru anul viitor. Agricultorii pun grâu la încolţit pentru a vedea cum va fi recolta în anul ce urmează. Punerea grâului la încolţit reprezintă un semn al belşugului şi se spune că cei care respectă acest obicei vor avea parte de prosperitate anul viitor. .

O altă tradiţie legată de sărbătoarea zilei de Sfântul Andrei ţine tot de prezicerea vremii pentru anul ce urmează. Se spune că dacă în noaptea Sfântului Andrei cerul este senin, atunci iarna ce vine va fi una blândă. Dacă în schimb va fi înnorat, va ploua sau va ninge, atunci urmează o iarnă foarte grea.

Aflarea ursitului

Sfântul Andrei este sărbătoarea cea mai aşteptată de fetele tinere care vor să afle dacă se vor mărita anul ce vine. Noaptea de Sfântul Andrei este una cu o puternică încărcătura mistică astfel că, în funcţie de fiecare zonă a ţării, există tradiţii şi ritualuri diferite pentru fetele nemăritate.

Fetele trebuie să pregătească o turtă specială din pâine şi cu multă sare pe care o vor mânca înainte de culcare. Tradiţia spune că dacă vor visa un bărbat care le aduce un pahar cu apă, atunci se vor mărita anul viitor. Un alt obicei extrem de cunoscut de Sfântul Andrei este cel al busoiocului pus sub pernă. Firul de busoioc trebuie sfinţit înainte, iar fetele trebuie să spună o rugăciune înainte de culcare. Astfel, îşi vor visa ursitul.

În noaptea de Sf. Andrei, că să-şi viziteze ursitul, faţă îşi pune sub cap 41 de boabe de grâu şi dacă visează că-i ia cineva grâul, se va mărita. Fetele mai fac un colac din pâine dospită, punând în mijlocul lui câte un căţel de usturoi. Dus acasă, colacul este aşezat într-un loc călduros, unde este lăsat vreme de o săptămâna. Dacă răsare usturoiul din mijlocul colacului, faţă cunoaşte că va fi cu noroc. Dacă nu răsare, faţă se întristează şi spune că va fi lipsită de noroc.

Noaptea de Sf. Andrei, în tradiția populară, este una de groază

În noaptea de Sf. Andrei ies strigoii, spirite ale morţilor, care nu ajung în lumea de „dincolo” după înmormântare, sau refuză să se mai întoarcă „acolo” după ce îşi vizitează rudele, la marile sărbători calendaristice. Strigoii devin foarte periculoşi pentru cei vii: iau viaţă rudelor apropiate, aduc boli, grindină şi alte suferinţe. După relele provocate şi locul unde activează, ei pot fi de apă şi de uscat, de vite şi de stupi, de ploi şi de foc. Ei călătoresc pe Pământ şi pe ape, strigând şi miorlăind, călare pe melita, pe coadă de matură.

Prin unele zone ale țării, se crede că aceşti strigoi iau coasele şi limbile de melita pe care le găsesc pe afară, prin curţile oamenilor şi se duc la hotare, unde se bat cu ele. Femeile au grijă că asemenea obiecte să nu fie lăsate afară. Se mai spune că ei dansează pe la răspântiile drumurilor, până la cântatul cocoşilor. Ei se bat cu strigoii vii, adică cu strigoii-oameni. A două zi, aceştia se cunosc după zgârieturile ce le au pe faţă. Babele sau oamenii-strigoi, înainte de a ieşi din casă pe horn, se ung pe tălpi cu untură. Adeseori ei trag şi clopotele pe la biserica. Când nu au cu cine să se războiască, se duc pe la casele oamenilor, dar toate gospodinele au luat măsuri de apărare: au mâncat usturoi, s-au uns pe frunte, pe piept, pe spate şi la încheieturile trupului. Au uns ferestrele, uşile, hornurile, scările, clanţele uşilor, boii şi vacile la coarne, cleştele, lada şi toporul.

De Sfântul Andrei  este şi noaptea vrăjilor şi a farmecelor

Noaptea Sfântului Andrei este una dintre cele mai importante din an, pentru vrăji şi farmece. Fetele măsoară nouă ceşcuţe cu apă pline, şi le toarnă într-o strachină, care se pune sub icoană. A două zi, în zori, se măsoară din nou, cu aceeaşi ceşcuţă, apă din strachină. Dacă va mai rămâne pe fundul străchinii apă, fie şi câteva picături, atunci vor avea noroc; dimpotrivă, dacă ultima ceşcuţă va rămâne neumpluta cum trebuie, atunci nu vor avea noroc şi nu se vor mărită.

Tot în seară de 29 noiembrie, se adună la o casă mai mulţi flăcăi şi fete. Pe o masă, ei pun mai multe căciuli de usturoi, împrejmuite cu tămâie, smirnă şi câteva lumânări de la Paşti aprinse. Pun apoi pe masă diferite feluri de mâncare, mănâncă, vorbesc şi rad în toată voia bună, până când apar zorii zilei. Fetele îşi împart între ele usturoiul, pe care îl duc a două zi la biserica, pentru a-l sfinţi preotul.Acest usturoi se pune pe policioară la icoane, fiind bun de făcut de dragoste.

Toate obiectele tăioase trebuie legate cu sfoară şi puse bine

În ajunul sărbătorii de Sf. Andrei este momentul propice în care găzdoaiele pot proteja  gospodăria şi animalele în faţă fiarelor de pădure. Pentru a reuşi acest lucru tradiţia spune că toate obiectele tăioase trebuie legate cu sfoară şi puse bine, să nu poată fi găsite în ziua sărbătorii.

Pieptenele este un obiect interzis de Sf. Andrei, aşa că părul trebuie aranjat în ajun. Timpul este limitat, iar femeile trebuie să fie pieptănate pentru a două zi înainte de miezul nopţii. Dintîi pieptenelui are echivalent simbolistic cu ghearele sălbăticiunilor şi de aceea trebuie pus sub sfoară, bine legat lângă celelalte obiecte casnice tăioase. Toate aceste obiceiuri funcţionează cu folos în satele din Maramureş iar oamenii spun că au fost şi verificate de-a lungul  sutelor de ani. Din acest motiv ziua de 30 noiembrie, dar mai ales noaptea de Sfântul Andrei este una extrem de încărcată din punct de vedere mistic. Deşi sărbătoarea este una creştină, practicile populare sunt unele păgâne şi îşi au rădăcinile într-o asociere timpurie cu o divinitate dacică.

Ne puteți urmări și pe Google News