Tracy şi porcii sau despre victimele colaterale ale porcăitului

Big is beautiful? Să creşti porci, este o afacere mare, dacă este la scară mare. Oriunde. Este big business cu p. Pig business.

Totuşi. Britanica Tracy Worcester a regizat un film, şi în România, care, plecând de la extinderea masivă în Europa a marilor crescătorii de porci, explorează şi investighează efectele colaterale ale existenţei acestora. Efecte sunt de competenţa mai ales a autorităţilor de mediu.

Rezultatele secundare ale creşterii porcilor sunt: dejecţii, boli transmisibile la om, poluare olfactivă, dispariţia micilor ferme şi produse din carne de porc de acelaşi fel. Porcul Slow Food are un alt sens: crescut vioi, în curte, poate din rasa lui Cocea, poate de Bazna sau Mangaliţa, este mai gustos. Şi este mai iubit de fermieri. Preferăm deci, mulţi porci, de diversitate genetică, crescuţi corect, în multe gospodării familiale, integrate într-un lanţ scurt de papa bun.

"Small is beautiful!" susţine Muc cel Mic

La şcoală am învăţat că nimic nu se pierde, se transformă. Iar Arhimede ne-a dat o lege care ne spune clar, dacă ne scufundăm un pic în apă, aceasta dă pe dinafara. Căzii. De exemplu, dacă înfiinţezi supermarketuri, în măsura în care sunt necesare, vor exista consumatori fericiţi. Dar destule mici business-uri cu lucruri necesare, în cartier, pot dispărea datorită acestei competiţii. Cu alte cuvinte, dacă lăsăm sistemul să se echilibreze, supermarketurile vor tinde să domine piaţa, pentru cât mai mult profit. Eventual vor da faliment? În unele ţări poate. Legea rezistenţei marilor lanţuri, este impusă de globalizare: ca să rezişti trebuie să te întinzi cât mai mult, cât mai departe, cu cât mai multe magazine. Cu alte cuvinte, atât timp cât nu va fi acoperită planeta cu supermarket-uri, lanţurile de retail nu se vor opri. Relaţia este deci: expansiunea celor mari, moartea celor mici. Ce se poate pierde ? La o anumit scară, mii de magazine mici înseamnă mii de familii dependente existenţial de mici boutique-uri, afacerea lor. Pericolul este cu atât mai mare cu cât diversificarea în România, lipseşte. Noi nu avem brutării de tradiţie, patiserii de tradiţie, artizani ciocolatieri, brutari artizani, brânzari, mici cafenele, mici restaurante. Comerţul mic este un David altfel, faţă în faţă cu un Goliat global. Că se numeşte Carrefour, Tesco, WalMart. Sau alţii.

Ce ne dau porcii nouă, pe lângă carne

La îndemână, fiind şi o sursă credibilă, am găsit informaţii publicate de Agenţia de Mediu a SUA. Râurile din America sunt poluate în proporţie de 59% datorită agriculturii. Dar la noi ? Nu dezinformăm, punem în lumină doar ce este neplăcut din partea a prea mulţi porci la un loc, aşa, de ordinul a zeci de mii. De exemplu putoarea sau duhoarea. Aţi trecut vreodată sau trăiţi pe lângă vreun are combinat de porci ? Sursa mirosului provine de la depozitele de dejecţii, de la spaţiile de creştere a animalelor, de la procedurile de împrăştiere pe sol. Cea mai mare parte din putoare, conform unui studiu din Marea Britanie, 50%, provine de la fertilizare. Dacă creşti suprafaţa, se întinde mirosul şi mai mult. Adică pentru salamul celor de la oraşe sau mari distanţe, nişte oameni suportă. Cei din vecinătate. Distanţa legală tot nu este suficientă. Acesta doar o faţetă. Cealaltă este că, dacă pe de o parte te bucuri că ai un mare combinat de creştere a porcilor, că bagă banul la buget, de cealaltă parte, ăia micii sunt sub ameninţarea dispariţiei. Fermele mici înseamnă şi un număr imens de locuri de muncă, şi sursă de alimente în gospodărie şi o posibilitatea de reciclare a dejecţiilor în ferma mică. Dar şi readucerea la viaţă a reţetelor de tradiţie, într-un lanţ corect de valorificare a culturii gastronomice rurale.

Morala ? Dacă vrei să afli, întreabă la minister

Ca să afle cum stăm şi noi cu marile complexuri zootehnice de creştere a porcilor, cu beneficiile pe care ni le oferă, Tracy Worcester a revenit zilele acestea în România, pentru un follow-up la cele filmate de ea, în mai multe ţări de pe glob. Nu a reuşit să intervieveze pe cineva de la Ministerul Agriculturii, pentru că nu a depus o cerere în scris, ci pe mail. Sau pentru că cei de la presă erau ocupaţi. Sau pentru că era posibil interviul doar în ziua următoare. Când ea urma să îşi ia zborul. Către casă. După ce va solicita în scris, se va da o rezoluţie şi cineva va fi bucuros să fie filmat, pentru franşiza The Pig Business. Ca să adaug un final. Carniprod de la Tulcea, am aflat dintr-o emisiune de televiziune a TVR, are un dosar la aprobare, ca să înfiinţeze un sistem de tratare a dejecţiilor de la ferma lor de porci. Autorităţile locale au găsit probleme în dosar, aşa o fi ? Şi l-au blocat. Dar poate că mai important este să nu lăsăm poluarea porcină să ne copleşească, adică trebuie să fie susţinuţi cei care se conformează. Ca să nu dăm prea des de alge la mare....că asta înseamnă poluare!