Presa epocii staliniste.
Campania de „spălare a creierelor“ era în toi. Un exemplu perfect în acest sens este articolul „De vorbă cu tovarăşa Sanda, soţia nituitorului Iordăchescu“. „În casă e cald şi plăcut, fiecare lucruşor e aranjat cu grijă. Pe o măsuţă, lângă pat, aparatul de radio sovietic pe care l-a primit în dar tovarăşul Iordăchescu, cu ocazia decorării sale cu «Ordinul Muncii clasa I-a». Deasupra, o fotografie - ei doi când s-au căsătorit, acum patru ani. (...) E foarte tânără Sanda, soţia lui Ion Iordăchescu, nituitorul. Şi ea e muncitoare, ţesătoare la fabrica «Doina».“ Confesiunea tov. Sanda
„ - Ştii, îmi spune, la noi, când, după naţionalizare, s-au pornit întreceri socialiste, eu n-am luat parte. (...) Ionel pornise şi el la întrecere cu tovarăşul Roşca Marin. (...) Într-o seară, cum stăteam la masă, îl întreb: - Cam ce te face pe tine să fii în întrecere?“
Nu-i aşa că e tare? Vine omul de la muncă şi nevasta îl întreabă, netam-nesam, care e treaba cu întrecerea socialistă.
„Ţin minte şi-acum. Mi-a răspuns repede, de parcă s-ar fi mirat de întrebarea mea: - Tu nu te gândeşti că nu mai muncim pentru îmbuibaţi? Nu vezi că i-am alungat, ducă-se naibii de călăi!...“
Şi-acum, nu râdeţi, vine momentul de tandreţe conjugal-tovărăşească:
„Pe urmă, mi-a luat mâinile, uite-aşa peste masă, şi mi-a spus: - Vezi, Sando, acum suntem liberi. Tot ce facem e tot pentru noi, pentru toţi care muncim. De-aia facem întreceri, ca să ne îndemnăm unul pe altul să lucrăm cât mai bine, fiindcă-i cu rost.“
Bleah! Acum, când citeşti astfel de cuvinte, simţi cum ţi se umflă ficatul. La tovarăşa Sanda efectul a fost, însă, pozitiv.
„Vorbele lui m-au pus pe gânduri. Da, are rost să muncim mai mult, mi-am spus.“ Întrecerea soţului şi insomnia soţiei
Intervine reportera. „- Şi ai urmărit tot timpul cum se desfăşura întrecerea dintre tovarăşii Iordăchescu şi Roşca şi Petre Banu de la Turnu Severin? - Dar parcă puteam să adorm seara până nu-mi povestea Ionel tot? - răspunde tovarăşa Iordăchescu. La fabrică, dimineaţa, primul lucru ce-l căutam în «Scânteia» era să văd cine-i în frunte.“
Cu întrecerea socialistă nu te joci. E greu să ajungi nituitor de frunte, dar şi mai greu este să te menţii acolo, în top. Şi tov. nituitor Ionel a avut probleme, a căzut în depresie.
„Dar nu era uşor. Odată, tov. Banu l-a întrecut cu mult. Când a venit acasă a căzut pe pat, abătut, că nici nu vroia să vorbească. Nici să mănânce. (...) Îşi cam pierduse curajul. (...) Iam spus atunci că şi eu sunt într-o întrecere socialistă şi că vecina mea de la maşină este cu 38 de metri de pânză înaintea mea, dar am s-o ajung, fiindcă vroiam lucrul acesta, vroiam cu toată puterea. A prins să zâmbească, pe urmă s-a înviorat de tot...“ („Scânteia“, sâmbătă, 12 februarie 1949) Toma Nichita