1.Joi, 13 decembrie 2018, televiziunile de știri au transmis în direct tragerea la sorți a completelor de 5 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Gloria scoaterii bilelor din borcan și deșurubării lor a revenit președintei ÎCCJ, Cristina Tarcea, care și-a pus pentru acest eveniment, considerat de ea de răscruce un taior verde, asortat cu bilele. Ca la orice astfel de ceremonie, trăgătoarea, pardon, Cristina Tarcea, a ținut un discurs consacrat aventurilor prin care a trecut domnia sa și instituția pe care o comandă pentru a face rost de bilele corespunzătoare momentului istoric:

„Am apelat la Federația Română de Fotbal, nici acolo nu au găsit un număr suficient de bile, erau numerotate și acelea, și dacă îmi aduc eu bine aminte erau și de culori diferite, după care am apelat – noroc cu tehnologia avansată – la Internet. Am găsit o societate pe Internet care a găsit aceste bile în Franța. Ele au plecat din Franța luni, numai că s-au rătăcit pe un aeroport din Germania, în Leipzig, motiv pentru care bilele au sosit abia ieri (miercuri – n.r.). Eram la Consiliul Superior al Magistraturii, doamna prim-magistrat asistent mi-a dat un mesaj și mi-a spus: «Ura, avem bile!». Cam asta e istoria bilelor”.

Reamintim că o decizie a CCR, punînd capăt unei aberații de cîțiva ani, susținută de Livia Stanciu mai întîi și de Cristina Tarcea, mai apoi (completele de judecată se trăgeau la sorți doar parțial. Șeful Completului era numit de conducerea Curții dintre nomenklaturiștii ÎCCJ), a obligat instituția să tragă la sorți pe toți membrii Completului de cinci. Tragerea la sorți ține de viața normală a ÎCCJ, ca și faptul că judecătorii își pun roba înainte de a începe procesul, ca și faptul că judecătorii se așează la masă și nu în pat cînd începe ședința de judecată, și stau în fund, și nu într-o latură, ca romanii pe cale de a hali pînă vomitau. Normal ar fi fost ca tragerea la sorți a completelor pentru 2018 să se petreacă în această atmosferă de normalitate. Tragerea la sorți să fie făcută în cadrul strict al ÎCCJ, pentru ca ulterior un Comunicat să aducă la cunoștința opiniei publice, evident, nu în chip obligatoriu, că doar nu sîntem la Loto, componența completelor, rezultată din operațiune.

De ce a simțit Cristina Tarcea să facă dintr-un moment obișnuit al Înaltei Curți un eveniment de excepție, transmis în direct și avînd-o pe ea ca eroină, în taior și coafată în stilul UFDR-istelor de pe vremea Anei Pauker ?

Indiscutabil pentru a-i da o copită lui Liviu Dragnea.

Și el sărit de pe șinele firescului, Liviu Dragnea a transformat alcătuirea completului de cinci care ar urma să-l judece într-o chestiune de importanța apartenței noastre la NATO și la Uniunea Europeană. Abătîndu-se grav de la condiția de magistrat, Cristina Tarcea a pus la cale întreaga superproducție cu bilele de culoarea taiorului său pentru a atrage din nou atenția că tot acest tărăboi își are cauza în obsesia lui Liviu Dragnea față de procesul care-l așteaptă. Din punctul de vedere al bătăliei politice, operațiunea diversionistă îi va fi ieșit Cristinei Tarcea și mai ales celor care o trag de sforile care o țin în hotarele traseului, ca un cal îndrumat prin căpăstru. Din punctul de vedere al imaginii Justiției a fost însă un dezastru. Judecătorii de la Înalta Curte trec drept cei mai buni dintre magistrații din România. Și una dintre caracteristicile unui bun magistrat e cea de a-și îndeplini îndatoririle în chip discret și serios, fără excese de tip lucrătoare la bară. O asemenea ipostază ar fi cerut ca tragerea la sorți să se facă în chip discret. Nu de alta, dar se presupune că la un asemenea nivel, nimeni n-ar bănui că tragerea la sorți a fost măsluită. Cristina Tarcea nu numai că a regizat un spectacol de majorete, dar mai mult s-a grăbit să fie ea eroina spectacolului de prost gust.

2.Sîmbătă, 15 decembrie 2018, o emisiune tipică Digitv, altfel spus, fără sare și piper, dar cu strașnici epoleți, președintele PNL, Ludovic Orban s-a referit și la șansele Moțiunii de cenzură depuse de Opoziție :

„Mai avem nevoie de 65 de voturi (pentru a trece moțiunea – n. red.) (…) Parlamentarii care sînt independenți astăzi și care îl urmează pe Victor Ponta sînt alături de noi și susțin această moțiune de cenzură. Important e săți vină din celelalte grupuri: din grupul PSD, din grupul ALDE, de la UDMR, de la minorități. Ecuația momentului e clară și simplă în momentul de față, oricine poate să o înțeleagă: dacă UDMR sau ALDE se dislocă de lîngă actuala putere și votează moțiunea de cenzură, Guvernul Dăncilă este căzut, vă dau scris. În două zile se construiește o majoritate imediată”.

Vorba aia, Dacă și cu parcă se plimbau în barcă. După ce au depus Moțiunea de cenzură, liderii Opoziției s-au apucat să susțină peste tot că Moțiunea n-are nici o șansă să treacă. Deși n-o zice așa, de-a dreptul, Ludovic Orban cam asta face :

Avertizează electoratul Opoziției că moțiunea nu va trece.

Pentru că ce altceva poate fi aserțiunea dacă? Dacă, avea voie să spună un comentator politic, ispitit de rolul de profet. Zisă de liderul principalului partide de Opoziție, cel care a fost inițiatorul moțiunii, sintagma sună aberant. Se presupune că ai introdus Moțiunea de cenzură pentru ca Guvernul să cadă și tu, partid de Opoziție, să preiei puterea. Prin urmare mergi la televizor pentru a anunța că gata! ai negociat cu cei de la UDMR și cu cei de la ALDE și drept rezultat al acestor negocieri, cele două partide vor vota pentru căderea Guvernului. E mai mult decît interesant că liderii Opoziției nu-și dau seama că n-ai voie, dacă ești minim politician, să ai îndoieli în public în legătură cu Moțiunea de cenzură. Indiferent de ce știe din culise, un lider din Opoziție susține sus și tare că partidele din Opoziție sînt pregătite să ia puterea, că au deja un guvern și un premier și că indiscutabil Guvernul e ca și căzut. Pe lîngă multe altele, această atitudine are și avantajul de a face din momentul votului și din cele înscrise în ceea ce se numește depunerea și dezbaterea unei moțiuni de cenzură un eveniment mediatic de excepție. Nu de alta, dar dacă nu pleci la drum convins că ea va fi un succes, ce rost are să te mai ostenești cu alcătuirea? Doar așa, pentru că a zis Klaus Iohannis să trebuie depusă?

3.Vineri, 14 decembrie 2018, înaintea Consiliului Uniunii, Klaus Iohannis a ținut o scurtă conferință de presă. A avut loc la un moment dat următorul dialog, citat de mine după site-ul Administrației prezidențiale:

 „Jurnalist: O să aveți astăzi discuții și cu Theresa May?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Da, am de gînd să mă întîlnesc cu doamna May, scurt, o bilaterală scurtă, ca să o încurajez un pic.”

E deja o axiomă a vieții noastre publice că președintele Klaus Iohannis nu e un ins glumeț. Din acest punct de vedere, explicația ca să o încurajez un pic, descumpănește. A vorbit serios? Sau a glumit în absența unor emoticoane? Theresa May se confruntă în Anglia cu rebeliunea unor colegi de partid față de acordul privind Brexit-ul,.Prin reunirea celor care se opun Brexitului și a celor care sînt nemulțumiți de avantajele Marii Britanii prevăzute în Acordul cu UE s-au creat condițiile unei respingeri a Acordului în Parlamentul britanic. O serie de acțiuni ale premierului britanic din ultimul timp se înscriu în efortul supraomenesc de a trece prin Parlament Documentul. Are nevoie Theresa May de încurajarea din partea lui Klaus Iohannis? N-are nevoie de încurajarea nimănui, avînd în vedere că e un politician britanic de forță, obișnuit să se confrunte cu astfel de provocări. Klaus Iohannis a glumit sau mă rog, avînd în vedere rezultatul a presupus c-a glumit. A fost o glumă nu numai nesărată, dar și neghioabă. Zicînd că bilaterala e ca s-o încurajeze un pic, Klaus Iohannis a jignit-o pe Theresa May, confundînd-o cu o secretară care are nevoie de nevoie de încurajări din partea Șefului în eventualitatea că-i învinețește ochiul bărbatu-său.

Să te ferească Dumnezeu de cei fără pic de umor pe care-i apucă deodată nevoia de a se da glumeți!