Sărbătoarea Învierii, cel mai important praznic împărătesc al creştinătăţii, este urmată, ca importanţă duhovnicească, de Crăciun, Rusalii, Bobotează, Naşterea şi Adormirea Maicii Domnului.
Apropierea marilor sărbători religioase, cu tradiţiile şi conexiunile lor, aduce prin "grija" massmediei şi a marilor lanţuri comerciale, pe lângă bucuria pe care ar trebui să o simţim şi motive de stres şi chiar enervare. Câţi dintre noi n-am spus sau n-am auzit vreun cunoscut exclamând: "Să treacă odată sărbătorile! Mă obosesc...". Crăciunul cu toate celelalte sărbători care-l înconjoară, de la Sf. Nicolae până de Sf. Ioan, şi Paştele, devansat de Florii, au devenit în ultimi ani mai mult sezoane de cumpărături în exces. Înainte, comuniştii ţineau discotecile deschise până la unu noaptea în speranţa că tinerii vor prefera ringul de dans, sărbătorii Învierii. Şi discotecile erau goale. Azi, cluburile sunt pline până dimineaţa. Părintele Emil Cărămizaru, parohul Bisericii "Sfântu Gheorghe", din Bucureşti, vorbeşte despre marile sărbători creştine într-o încercare de ierarhizare a acestora. Ordinea în importanţă a sărbătorilor
"Cea mai importantă sărbătoare creştină este, desigur, Măritul Praznic al Învierii din morţi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Naşterea Domnului, serbată de întreaga creştinătate pe 25 decembrie, este un alt popas duhovnicesc foarte important. Praznicele împărăteşti care fac referire la viaţa şi activitatea Mântuitorului, la Sfânta Treime şi la Maica Domnului sunt sărbători importante şi popasuri spirituale din calendarul creştin-ortodox. Repetarea lor anuală îl fac pe credincios să trăiască şi să rememoreze toată iconomania, lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu cu lumea.
De ar fi să alcătuim un clasament, în ordinea importanţei, pe primul loc sunt Sfintele Paşti, urmate de Naşterea Domnului, Înălţarea, Rusaliile, Botezul Domnului şi cele dedicate Naşterii şi Adormirii Maicii Domnului. Mai sunt sărbători, importante, ale marilor sfinţi: Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Ierarh Nicolae, Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Sf. Vasile cel Mare şi Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena", enumeră cu ton blajin părintele Cărămizaru marile sărbători ortodoxe.
"Prin Înviere am fost «recapitulaţi» cu toţii!"
Aceste sărbători nu sunt nici comemorări nici aniversări, în sensul strict al cuvântului, spune tânărul preot, de numai 44 de ani, al bisericii de la Km 0.
"Sunt o retrăire autentică, prin Hristos şi sfinţii săi, a acestor momente care au marcat istoria mântuirii neamului omenesc. Între Crăciun şi Paşte, sărbătorile de referinţă ale creştintăţii, e o legătură firească. Fără Crăciun n-ar exista Sărbătoarea Învierii! Mântuitorul s-a născut din dragostea neţărmurită a Domnului pentru întreaga umanitate, cu scopul de a salva lumea din moartea spirituală şi de a-i dărui viaţa veşnică prin Învierea Lui! Prin aceasta am fost «recapitulaţi» cu toţii, de la Adam până la ultimul om ce va vieţui pe pământ", explică duhovnicul singurei biserici brâncoveneşti din Capitală, semnificaţia celor două praznice primordiale.
"Din păcate, sensul şi scopul acestor sfinte sărbători este, oarecum, denaturat de felul în care sunt prezentate în publicitatea marilor lanţuri comerciale şi, în general, în media. Se scoate în evidenţă numai aspectul comercial, de marketing, al marilor praznice şi nu importanţa spirituală, transformatoare de suflete!", pune degetul pe rană părintele Cărămizaru.
Preotul dă exemplul "Iepuraşului de Paşte": "E un simbol încetăţenit în spaţiul comercial, dar n-are legătură cu tradiţia ortodoxă şi popular românească. El aparţine culturii occidentale, dar şi acolo nereprezentând o tradiţie religioasă!". Sfinţia sa susţine că astfel se denaturează sensul duhovnicesc: "Se trece în prim-plan aspectul material al îmbuibării!".
Tinerii aleg clubul în locul bisericii
Preotul e nemulţumit şi de alegerea tinerilor de a frecventa cluburile în Noaptea de Paşte: "E nelalocul său ca în Noaptea Învierii să vezi tineri ameţiţi de alcool, stând în cluburi în loc să fie la biserică alături de familie!".
Şi goana după aprovizionarea pentru sărbători îl preocupă pe prelat: "Nu e vorba de preocuparea oamenilor de a-şi procura alimente specifice. E firesc. Oamenii se pregătesc pentru a întâmpina Învierea. Îşi gătesc casa, pregătesc masa şi se îmbracă cu haine noi. Cei care au exerciţiul participării la Sfintele Slujbe şi care stau în cumpătare la aceste praznice cunosc frumuseţea nespusă a acestor lumini ce curg de la Dumnezeu înspre oameni". Cu alte cuvinte, e de preferat să fii cumpătat şi la masa de Paşti.
RATING PE SPINAREA BISERICII
După Sărbători, urmează vânătoarea de indigestii
Mărfurile promovate până la saturaţie pe spatele marilor sărbători religioase aproape că schimbă natura acestora. Praznicul Crăciunul nu mai e Crăciun fără nenumărate cadouri, iar Sfintele Paşte nu mai e Paşte fără "iepuraş cu daruri".
Asta ca să nu mai vorbim de aceleaşi filme tematice promovate an de an de televiziunile care, a doua zi după o mare sărbătoare, îşi trimit reporterii prin spitale la vânătoare de indigestii şi infarcturi cauzate de excesul de alimente şi băutură. "Trăim, în perioada sărbătorilor, într-o promovare agresivă a tot felul de produse comerciale sau media, care nu fac altceva decât să inducă oamenilor o falsă percepţie a adevăratului rost al acestor sărbători!", recunoaşte tânărul preot paroh al Bisericii "Sf. Gheorghe", din Capitală. Apoi continuă, în acelaşi registru: "Impactul media se pare că este mai mare în perioada Sărbătorilor de Iarnă, fapt datorat atât multiplelor tradiţii din acea perioadă a anului, cât şi faptului că sunt condensate mai multe sărbători religioase".