Unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii, Lev Nicolaevici Tolstoi, a fost bucureştean aproape un an de zile. Casa în care a locuit în primăvara lui 1854 se încăpăţânează să rămână o necunoscută, nu doar pentru românul obişnuit, ci și pentru oficialități. Prin anii 80, un grup de oameni de cultură români şi ruşi au încercat să identifice imobilul, despre a cărui poziţionare aveau serioase indicii chiar din scrierile prozatorului. Poate ar fi reuşit, iar astăzi trecătorul de rând ar fi căscat gura, a surpriză, la textul de-o şchioapă al unei plăci memoriale: „Aici a locuit marele Tolstoi”

Sunt năucit. Un oraș mare și frumos, obligația de a te prezenta multora, opera italiană și teatrul francez...”. Sunt cuvintele aşternute pe hârtie, cu mai bine de un secol și jumătate în urmă, de nimeni altul decât Lev Nicolaevici Tolstoi, marele scriitor rus. Despre ce oraş vorbea prozatorul şi în ce context e un fapt de viaţă puţin cunoscut multora dintre cei care locuiesc astăzi între graniţele României, deşi faptul cu pricina îi priveşte îndeaproape. Iată şi de ce: citadela la care făcea referire Tolstoi, într-o epistolă adresată mătușii sale, contesa T.A. Ergolaskaia, era Bucureştiul anilor 1850, oraşul printre ai cărui locuitori s-a numărat preţ de aproape un an şi romancierul rus.

Fotografie rară înfăţişându-l pe marele prozator rus Lev Nicolaevici Tolstoi, oferită în exclusivitate EVZ prin bunăvoinţa doamnei Natalia Muzhennikova, Centrul Cultural al Ambasadei Rusiei la Bucureşti

Casa în formă de potcoavă

Tânăr, pe atunci, ofiţer în armata ţaristă, Tolstoi a trecut pentru prima oară de porţile oraşului lui Bucur în primăvara anului 1854, mai precis în ziua de 17 martie. Fascinat de aerul bonom, cârpit în colb neaoş, respirat de Bucureştiul acelor vremi, Lev hotărăşte să zăbovească o vreme printre bucureşteni. Îşi stabileşte „cartierul general” într-o casă cochetă, în formă de potcoavă, cu etaj şi balcon, situată la doi paşi de clădirea impunătoare care adăposteşte astăzi Muzeul de Istorie. Nu întâmplător scriitorul a ales tocmai Bucureştiul ca loc de şedere, în detrimentul altor citadele europene, cu mult mai importante şi mai atractive, poate, din punct de vedere turistic. Aici îşi avea reşedinţa cneazul Mihail Dimitrievici Gorceakov, conducătorul oştilor ruseşti cantonate în Principate şi, totodată, rudă apropiată a lui Lev. În lipsa acestuia din urmă, plecat de multe ori în interes de serviciu, în afara graniţelor Bucureştiului, viitorul prozator de geniu îşi petrecea timpul, din zori şi până în noapte târziu, fie prin tripourile celebre din Hotel de France, unde degusta cupă după cupă din şampania lui Madame Clicquot Ponsardin, fie savurând îngheţata produsă de „jupânii bucătari” de la Capşa.

Lev Tolstoi, la o întâlnire cu oameni de cultură ruşi, fotografie rară oferită în exclusivitate EVZ prin bunăvoinţa doamnei Natalia Muzhennikova, Centrul Cultural al Ambasadei Rusiei la Bucureşti

Teatrul Mare din Bucureşti, preferatul lui Lev

Pasionat al jocului de biliard, Tolstoi se bucura în răstimpul cât îi mai rămânea la dispoziţie şi de privilegiul de a împărtăşi, în compania bunilor săi prieteni, contele Suhtelen şi locotenentul Kotzebue, savoarea jocului între zidurile localurilor „Hughes” sau „Brenner”, restaurantul vienez din Uliţa Nemţească (azi strada Smârdan). Ultimul, cunoscut mai târziu sub denumirea de Hotel d’Europe, era preferatul lui Tolstoi, nu doar pentru calitatea vinului celebru de Drăgăşani, adus din podgoriile deţinute de Ştirbei Vodă, suveranul ţării, ci şi, mai ales, pentru preţurile accesibile, pe gustul tânărului ofiţer rus, pe care nu îl dădeau banii afară din casă. În sfârşit, piesele de teatru susţinute de artiştii „Teatrului Mare”, erau de natură să îl impresioneze pe Lev, nelipsit de la reprezentaţii.

În pofida uriaşului succes pe care Lev Nicolaevici Tolstoi avea să-l cunoască nu mult după ce a părăsit Bucureştiul, stabilirea sa vremelnică pe meleagurile româneşti în primăvara lui 1854 continuă să rămână un fapt de viaţă cunoscut doar într-un cerc restrâns. Nici măcar casa în formă de potcoavă de pe Strada Franceză de astăzi nu aminteşte în vreun fel de marele prozator. Şi asta pentru că nimeni nu s-a obosit să pomenească, fie şi numai prin intermediul unei simple plăci memoriale, faptul că Lev Nicolaevici Tolstoi a fost bucureştean preţ de aproape un an.

Balconul şi „drăgălaşa fiică a gazdei”

Contactat de reporterii EVZ în legătură cu povestea casei în care a locuit Tolstoi, prof. univ. dr Florin Rotaru a ținut să puncteze: „Orice alt popor s-ar da peste cap pentru a descoperi imobilul respectiv la intrarea căruia să monteze o placă memorială, în semn de mândrie naţională. Nu s-a întâmplat asta, în pofida nenumăratelor demersuri făcute nu doar de către mine, ci şi de Ambasada Rusiei şi oameni de cultură din Moscova. Nu era mare filosofie să identifice casa. Le trebuia doar puţină voinţă şi un dram de ambiţie”, afirmă istoricul, făcând referire la faptul că există trimiteri explicite la „cantonarea” între zidurile unui imobil bucureştean a marelui Lev în înseşi însemnările de corespondenţă ale acestuia. „În epistola către Ergolaskaia, Tolstoi aminteşte de o casă cu balcon, situat în ceea ce numim acum centrul vechi al Bucureştiului. De acolo, din balcon, obişnuia să privească scriitorul peste drum la «drăgălaşa fiică» a gazdei sale:

„… Stătea, ca şi mine, la geamul ei, rezemându-se în coate. Pe stradă a trecut o flaşnetă, şi când sunetele bunului şi bătrânului vals, depărtându- se din ce în ce, s-au stins în sfârşit cu totul, fetişcana a oftat din adâncul sufletului, s-a ridicat şi a plecat repede de la fereastră. M-am simţit dintr- o dată atât de dulce trist, încât am zâmbit fără să vreau şi am rămas multă vreme să-mi privesc felinarul, a cărui lumină era când şi când acoperită de ramurile legănate de vânt, să privesc copacul, grilajul, cerul, şi totul mi s-a părut şi mai frumos ca odinioară”, nota Lev în însemnările sale, scrise în toamna lui 1854.

Din balconul casei situate pe strada Franceză, nr. 12, Lev Tolstoi obişnuia să tragă cu ochiul la „drăgălaşa fiică” a gazdei sale

A locuit în casa unui evreu

„Ai mei au cumpărat casa prin anii ,80 de la un evreu. Habar n-au avut că aici a locuit Lev Tolstoi. Nici n-ar fi avut de unde, de altfel. Nimeni nu mai este interesat de astfel de poveşti”, le-a mărturisit reporterilor EVZ Ioniţă Gheorghe, cel care deţine imobilul din Strada Franceză, numărul 12, presupus a fi fost adăpost pentru marele Lev. Bucureşteanul îşi aminteşte doar de spusele înaintaşilor săi, care vin să întărească ideea că Tolstoi a locuit pe Strada Franceză, la câțiva paşi de actualul Muzeu de Istorie. „Din câte ştiu de la tataie, casa a fost construită prin 1850 şi a aparţinut unui evreu (probabil „gazda” la care face trimitere în textele sale Lev, n.r.) extrem de bogat care deţinea şi clădirile din vecinătate (inclusiv casa aflată în acele vremuri pe amplasamentul în care se înalţă acum clădirea Muzeului de Istorie, n.r.)”.