Cuviosul Tit, făcătorul de minuni, a trăit în secolul IX, în timpul prigonirii icoanelor și a celor care li se închinau.
Tit s-a călugărit de tânăr și s-a așezat la o mănăstire de obște, dobândind aici două mari virtuți: smerenia și ascultarea.
În vremea iconoclasmului, el a fost un adevărat stâlp al ortodoxiei.
Pentru smerenia, blândețea și milosârdia sa, Dumnezeu l-a hărăzit cu darul facerii de minuni, atât în timpul vieții cât și după trecerea la cele veșnice.
Biserica îl prăznuiește pe Cuviosul Tit în data de 2 aprilie.