Un interviu cu Vladimir Tismaneanu despre cel mai important filosof al ultimului secol.
S-au implinit ieri 125 de ani de la moartea lui Karl Marx. Ce mai reprezinta marxismul in Romania si in lume? Incotro se indreapta apologetii acestei ideologii care a schimbat cel mai mult lumea in ultimul secol? La aceste intrebari am incercat sa aflam raspunsul de la politologul Vladimir Tismaneanu. Senatorul EVZ e convins ca neo-marxistii vor sa separe defintiv apele in istoria operelor lui Karl Marx, dar e imposibil sa-l separi pe batranul filosof cu barba alba de tanarul si freneticul Lenin.
EVZ: Cum arata posteritatea lui Marx in Romania? Dar in lume? Vladimir Tismaneanu: In mai 1968, a avut loc la Paris, cu prilejul aniversarii a 150 de ani de la nasterea lui Karl Marx, un colocviu international organizat de UNESCO. Era in plina revolta studenteasca, iar ideile lui Marx erau furtunos invocate, evocate, disputate. Cu acel prilej, Raymond Aron, autorul capodoperei antimarxiste „Opiul intelectualilor” (recent tradusa in romaneste de Adina Diniţoiu la Curtea Veche) a tinut un discurs inaugural cu titlul „Echivoc si inepuizabil”. La sfirsitul anilor ’70, André Glucksmann publica influenta sa carte „Les maîtres penseurs” in care accentua responsabilitatea unor filosofi, intre care Marx, pentru ororile totalitare ale veacului douazeci. La urma urmelor, chiar Marx a afirmat ca practica este criteriul adevarului, deci nu exista motiv de a sustrage doctrina sa de la o scrutare demistificatoare in lumina efectelor ei in practicile politice concrete.
Socialismul lui Gheorghiu-Dej si Ceausescu a fost o variatiune pe o tema initiate de Marx asa cum a fost acesta reinterpretat de Lenin: revolutia „proletara” ca distrugere a proprietatii private si instaurare a „dictaturii proletariatului”. De aici si o reactie de repudiere totala a marxismului care a inceput, la nivel spontan, inca din anii comunismului. Problema este ca, asa cum mi-a spus-o odata regretatul Virgil Ierunca, in Romania nimeni n-a luat in serios marxismul, nici comunistii, nici anticomunistii. Consecintele palpabile ale marxismului (admit, simplificat, bastardizat, vulgarizat) au fost si ramin extrem de dureroase in Romania. Pe de alta parte, o stinga occidentala obsedata de miturile anti-globaliste si anti-capitaliste incearca sa-l reinvie pe Marx drept oracol al unei rupturi totale cu un sistem considerat lipsit de suflet si de echitate.
Eshatologia revolutionara creata de Marx se afla astazi in deriva, dar multe din ideile acestui ginditor impregneaza discursurile noii Internationale in care se intilnesc adeptii extremei stingi si ai extremei drepte. Ura si resentimentul ramin motivatii emotionate puternice chiar si in timpurile post-moderne.
Cine il (mai) citeste azi pe Marx? Editura Nemira a republicat recent - in colectia coordonata de profesorul Cristian Preda - Manifestul Partidului Comunist... Cita vreme Marx este republicat intr-o perspectiva critica (iar Cristian Preda este unul dintre cei mai avizati cunoscatori ai doctrinelor politice moderne), lucrul mi se pare perfect normal. „Manifestul Partidului Comunist” a fost si ramine un text esential al traditiei gindirii politice occidentale. Recent am participat la o conferinta, la Universitatea Indiana din Bloomington, exact pe tema „Manifestului”. Am prezentat un studiu care va apare in noua editia a „Manifestului” pe care o pregateste Yale University Press sub coordonarea cunsocutului politolog Jeffrey Isaac si la care vor mai contribui Steven Lukes, Saskia Sassen si Amartya Sen. Un proiect in care sint acum implicat este publicarea in romaneste a monumentalei trilogii despre marile curente ale marxismului de Leszek Kolakowski. Din punctul meu de vedere, marxologia (deci opusul marxolatriei) este un excelent antidot la ispita marxista ori marxizanta. Este Marx abandonat chiar si de stanga? Marx nu poate fi complet abandonat de stinga pentru ca face parte din matricea ei identitara. Despartirea de unele idei marxiste nu inseamna o abjurare a impulsului egalitarist si colectivist care a dat masura radicalismului de singa. Evident, exista delimitari transante, dar observam in egala masura persistenta a ceea ce as numi un marxism rezidual, o nostalgie pentru mare fagaduinta revolutionara, pentru acea solidaritate mitologica pe care Marx a numit-o internationalism. Cit priveste stinga comunista, de la Ziuganov la Castro, de la PC din Grecia la PC din Boemia si Moravia, aceasta ramine atasata unor dogme marxiste (contestate chiar de stinga anti-totalitara) care s-au dovedit deopotriva absurde si dezastruoase. Pentru acesti dinozauri leninisti, Marx este util ca profet al anti-liberalismului si anti-capitalismului. Altminteri putin le pasa de acele concepte elaborate mai ales de tinarul Marx care ramin semnificative pentru conditia umana contemporana (alienre, birocratizare, reificare).
Credeti intr-o revenire a marxismului in mediul cultural romanesc al urmatoarelor generatii, sau experienta comunista l-a condamnat pentru totodeauna? Nicio idee, cu atit mai putin socialismul in diversele sale incarnari, nu dispare definitiv si fara urme. Exista cicluri, momente de ascensiune si declin, dar aspiratiile utopice, pornirea de a recladi realitatea in scopul atingerii unei stari de fericire universala, acestea nu se evapora. Marile naratiuni soteriologice nu mai au astazi impactul pe care l-au avut in secolul trecut. Ceea ce nu inseamna ca pasiunile revolutionare nu pot reizbucni, unde si cind ne astaptam mai putin. Din nefericire, exista forte care atita asteapta. Modernitatea politica a fost si ramine un teritoriu al polarizarilor ideologice. Recititi „Muntele vrajit” de Thomas Mann si veti intelege la ce ma refer.
Mai multi tineri din spatiul public se revendica drept marxisti. Este marxismul azi doar o moda (ca tricourile cu Che Guevara)? Problema este ca multi dintre propagatorii unui marxism de cafenea nu cunosc marile dezbateri din istoria acestui curent de gindire, iluziile si deziluziile care i-au marcat itinerariul nu o data imbibat cu „singe, sudoare si lacrimi”. Diferenta dintre ei si filosoful sloven Slavoj Zizek (pe care il citeaza elogios) este ca acesta chiar cunoaste istoria marxismului. Marxismul inseamna, mai presus de orice, ideea revolutiei comuniste ca salvare a umanitatii. Cum stim, s-a incercat acest lucru cu un pret uman de peste o suta de milioane de morti. Oricit li s-ar parea neo-marxistilor de convenabil, Lenin, Stalin si Mao nu pot fi eliminati din istoria doctrinei pe care ei, acesti discipoli tardivi, se straduiesc sa o „respectabilizeze”. Nu poti vorbi despre Lenin fara sa te gindesti la Marx. Nu poti vorbi despre Stalin fara sa te gindesti la Lenin. Este un lucru pe care il recunoaste chiar si Mihail Gorbaciov.
E bine/ rau ca nu se studiaza abundent marxism in facultatile de stiinte politice/sociologie/filosofie din Romania? Nu putem purta o dezbatere serioasa despre sfidarile modernitatii fara a cunoaste in profunzime opera lui Marx. Tot astfel, fara a cunoaste contributiile unor Lenin, Gramsci, Lukacs, Marcuse etc nu putem intelege mesianismul revolutionar al veacului trecut, cu ale sale primejdipoase prelungiri in realitatile imediate ale secolului nostru. For better or worse, ne place sau nu, pasiunea revolutionara indatorata operei lui Marx a fost definitorie pentru ceea ce s-a numit „aventura intelectuala a secolului douazeci”. O polemica adevarata cu ideile marxiste presupune cunoastrea acestora. Altminteri, ne pierdem in imprecatii si le oferim marxistilor posibilitatea de a ne spune: „ignorantia non est argumentum”. Cursuri de marxologie, in care sa fie inclusa analiza bolsevismului, a marxismului occidental, a castro-guevarismului, a maoismului, dar si a mensevismului, a reformismului de tip Bernstein, mi se par asadar necesare ca informatie si ca formatie. Un om informat face cit doi, acest proverb francez se aplica perfect in cazul de fata.
TRASEU TOVARASUL MARX SI TOVARASUL CEAUSESCU
EVZ a reconsituit pentru dumneavoastra traseul „mitului Karl Marx” in spatiul public romanesc intre 1948 si 1989. In rezumat, acesta spune chiar povestea comunismului autohton.
Intre 1883, anul mortii lui Karl Marx, si 1948, anul formalizarii preluarii puterii de catre stalinisti in Romania, stau 65 de ani influentati de idealul utopic al unei revolutii mondiale. “Parintele comunismului” intra in spatiul romanesc filtrat de toata aceasta distanta temporala, reinterpretat in interiorul canoanelor leninist-staliniste si revendicat ca obiect al propagandei de “tovarasii” autohtoni. Desi intreaga filosofie a statului roman intre 1948 si 1989 se revendica cat se poate de oficial de la invataturile marxiste, autorul lor nu pare sa fie mai mult decat o simpla amintire-marioneta ce valideaza cursul epocilor: in anii ’50 marxismul e fundamentul teoretic al stalinismului, pentru a ajunge 30 de ani mai tarziu baza ceausismului.
“Evolutia” ideologica e decelabila chiar in presa vremii. Pe 14 martie 1953, la 65 de ani de la moartea “marelui geniu al clasei muncitoare”, Scanteia titreaza pe prima pagina “Forta de nebiruit a invataturii lui Marx-Engels-Lenin-Stalin”. Acest cvadrumvirat este dealtfel foarte des revendicat de regim in primii ani ai existentei sale: “Omenirea muncitoare a avut fericirea ca opera lui Marx si Enges sa fie continuata de titani ai gandirii si actiunii revolutionare ca Lenin si Stalin”, ne clarifica oficiosul partidului. Este o epoca in care batranul Karl serveste interesele regimului si prinde, in consecinta, prima pagina a ziarelor.
Activistii nu-l ocolesc si organizeaza adunari comemorative in cinstea sa. Institutele de fiolosofie il pun in dezbatere, iar Editura pentru Literatura Politica il publica in sute de mii de exemplare. In primii 10 ani ai comunismului romanesc, tirajul lucrarilor lui Marx traduse in limba lui Eminescu insuma aproape 1,7 milioane de exemplare. “Frenezia” ideologica a tanarului regim popular incepe sa se domoleasca insa incepand cu anii ’60. 1963 nu-l mai prinde pe ganditorul german pe prima pagina, desi momentul festiv nu poate fi ratat de Scanteia: “Partidul nostru se calauzeste neabatut in intreaga sa activitate dupa invatatura lui Marx, Engels, Lenin si o aplica in mod creator, vazand in aceasta chezasia inaintarii victorioase pe calea socialismului”.
“Un gigant al gandirii si faptei” titreaza si Romania libera la 80 de ani de la moartea “parintelui”. Un gigant ce avea sa devina insa aproape invizibil in raport cu “eroii gloriosi” ce acapareaza mintile si destinele dupa moartea lui Dej. Figura lui Marx nu se putea sustrage. Ea devine un mijloc, printre altele, de exaltare a personalitatii exponentiale a lui Ceausescu. “Filosofia practicii si practica filosofiei”, ne explica subliminal “Contemporanul” diferenta dintre baza ideologica marxista si viziunea creatoare a “Conducatorului”. La 100 de ani de la moartea sa, comemorarea lui Marx este in fapt un nou omagiu adus “celui mai iubit fiu al poporului”. Cercul se inchide paradoxal in 1983.
Intrebarea ramane: a fost vreodata cu adevarat Marx citit de comunismul romanesc?
Cititi si: Fantoma lui Karl Marx bântuie iar România