Chiar dacă nu avem noțiuni medicale sau de natură psihologică atunci când intrăm în contact cu divese persoane ne dăm seama că ceva nu este în regulă, dar nu știm să ne explicăm de ce. Sunt și situații când informațiile pe care le avem devin contradictorii și atunci suntem debusolați și nu știm cum este normal să ne poziționăm.
Negarea poate îmbracă diverse forme în funcție de contextual în care o găsim. Ne putem lovi de ea din punct de vedere psihiatric, psihologic sau neurologic. Cu alte cuvinte dacă negarea este privită din diverse unghiuri, are simptome și aspecte diferite, iar abordarea persoanelor cu acest tip de problemă, cu care intrăm în contact ne va fi mai ușor de gestionat.
Negarea din punct de vedere psihiatric
Psihiatrii folosesc termenul de negare atunci când se referă la incapacitatea pacientului de a realiza că este bolnav sau are o problema psihică. Negare nu apare în contextul lipsei de informație, a cunoștiințelor de natură medicală, ci din incapacitatea de a recunoște, sau de a accepta ceea ce pentru cei din jur este evident.
În demență este ceva obișnuit ca pacientul să nu realizeze gradul de pierderea al memoriei. La început, va minimaliza dificultățile de aducere aminte, iar ulterior degradarea va aduce amintiri false, pentru că creierul are nevoie de un fir logic și când se lovește de un gol de memorie improvizează cu ușurință. Acest fenomen se numește confabulație.
În schizofrenie este, din nou, dificil ca pacientul să înțeleagă că experimentează un episod psihotic și că are nevoie de ajutor. Pacientul gândește că cei din jur îi fac rău sau îi vor răul și acestă perspectivă paranoidă îl ține pe acesta în fază de negare. Mergând pe principiul eu nu am nimic
Negarea din punct de vedere neurologic
Cu toate acestea cele mai severe exemple de negare sunt întâlnite în neurologie și nu în psihiatrie. Comoția cerebrală pe partea stângă a creierului aduce după sine incapacitatea de mișcare a membrelor de pe partea dreaptă și odată cu această situație apare frustrarea și deprimarea. În schimb, în comoția pe partea dreaptă a creierului, este posibil ca pacientul să nu realizeze că nuși poate simții partea stângă a corpului deși aceasta poate fi paralizată.
Negarea din punct de vedere psihologic
Psihanaliza a ajuns la ideea că negarea nu este doar un semn al tulburării psihice, ci și un mecanism de apărare. Mecanismele de apărare sunt procese inconștiente care ne împiedică să devenim copleșiți de dorințele inacceptabile sau realități înspăimântătoare.
Folosirea negării ca mechanism de apărare poate fi tratat în psihoterapie. Negarea de natură emoțională poate fi vindecată prin auto-observare, şi prin acceptarea faptului că este prezentă în interior! Odată făcut acest prim pas, începe procesul de vindecare care este de durată dar care aduce după sine claritate, echilibru și armonie.
De cele mai multe ori sfaturile venite din exterior sub forma criticii agresive şi alte asemenea tentative de corectare duc, paradoxal, la agravarea refugiului în starea de negare şi la refuzul agresiv al corectării ei!
Negarea este ca o insulă pe care ne refugiem, sperând că acolo nimeni nu observă astfel o realitate incomodă! Puțini își dau seama că insula se poate scufunda dacă “harta” celor din jur nu coincide cu propria realitate. Și dacă negarea este o insulă atunci putem spune că ne permitem să experimentăm câteva zile acolo până găsim resursele necesare să facem față în realitatea de zi cu zi, dar nu este normal și nici sănătos să ne “mutăm” acolo.