Tinerii iubesc muzica populară, dar nu îndrăznesc s-o arate, spune cântăreața Mónika Lakatos. Pe 8 august - de ziua de naștere a legendarei cântărețe macedonene de nord Esma Redžepova - va avea loc pentru a treia oară Ziua Internațională a Cântecului Romilor. Imaginea evenimentului este Mónika Lakatos, câștigătoare a premiului Kossuth și a premiului WOMEX pentru întreaga carieră, de la care reporterul ziarului ungar "Magyar Nemzet" a vrut să afle, printre altele, dacă este o sarcină dificilă transmiterea tradițiilor muzicale ale romilor și de ce tinerii nu îndrăznesc să arate oamenilor folclorul care există, trăieşte în ei.

Asocierea de gen a unui cântec țigănesc poate fi diversă, dar, în același timp, majoritatea oamenilor îl consideră distractiv - de care se poate lega şi un fel de superficialitate muzicală, chiar dacă un cântec țigănesc poate fi o baladă care transmite sentimente profunde, poate fi și un cântec intim care reflectă sufletul țiganului. În ce măsură inițiativa își propune să evidențieze această diversitate?

Pentru soțul meu (Mihály Rostás "Mazsi", muzician, lider de trupă, creator și director artistic al Zilei Internaționale a Cântecului Romilor – n.red.) tocmai asta era important, să putem arăta lucruri pe care nu toată lumea le știe, sau nu în această formă. Este adevărat că muzica distractivă este care ajunge la oameni mai ușor, ceea ce se datorează, pe de o parte, şi mass-mediei, iar pe de altă parte, multe festivaluri preferă acest stil de muzică.

Însă, este important să aducem muzică de calitate oamenilor, inclusiv celor care nu au posibilitatea să vină în capitală pentru câte un eveniment muzical de înaltă calitate. Având în vedere această idee, am dorit să implementăm Ziua Internațională a Cântecului Romilor în cât mai multe locații, atât în ​​Ungaria, cât și în străinătate.

Cultura romă este o cultură vie, se creează și astăzi cântece populare țigăneşti noi. Cât de diferite sunt aceste melodii, fie ca temă, fie ca tehnică vocală?

Schimbarea este firească într-o cultură vie, care poate fi observată nu numai în muzică, ci și în alte domenii ale culturii. În ceea ce privește tehnica cântului, poate că generația mea este cea care încă mai folosește vocea guturală veche și tehnica cântului feminin, caracteristică cântecelor țigănești.

Cântăreții din noua generație cântă cu o tehnică mai populară și interpretează cântece mai populare. Ceea ce este foarte important este că sufletul este ceea ce definește muzica țigănească, muzica în general, și asta este poate mai puțin evident în muzica de astăzi.

Simt că lumea veche pe care am putea să o cunoaștem încă, în care am crescut, valorile pe care ni le-au transmis părinții și bunicii, dispar. Odată cu internetul, s-a deschis o lume imensă, ceva a devenit intangibil de diferit, și nu numai în comunitățile de romi. Cu unele lucruri am câștigat, cu altele am pierdut și cred că aceasta se simte și în domeniul muzical.

Cât de dificilă este transmiterea tradițiilor muzicale țigăneşti, ce observați la tineri?

Aceasta este o întrebare dificilă. Nu pot să spui, ce stil de muzică să-i placă sau ce stil de muzică să creeze. Cântecele populare, cântecele tradiționale, sunt încă vii în comunitățile noastre, iar această lume apare și în noile cântece. Când eram copii, am învățat stilul, nu melodii specifice, şi de aceea suntem capabili să scriem melodii noi și să le reţinem. Desigur, se întâmplă ca tinerii să apeleze la melodii pop și vedem multe exemple în acest sens pe internet. Este și asta, şi trebuie să acceptăm.

Gândirea de fuziune și experimentarea muzicală pot reprezenta o amenințare pentru muzica țigănească?

Schimbarea o putem observa şi în ceea ce privește soluțiile muzicale și tehnica vocală, dar acest lucru este firesc într-o cultură vie. O cultură care se hrănește doar din trecut și prezentul nu se arată în ea, care nu poate renaște, este în esență moartă. Nu pot să știu ce fel de muzică vor asculta și cânta nepoții și strănepoții noștri, dar vor avea ocazia să se întoarcă la colecții și înregistrări de muzică țigănească.

Cei care vor, pot apela la melodiile vechi, care sper să mai trăiască câteva generații.Tinerii iubesc folclorul, dar din anumite motive nu îndrăznesc să-l arate. De multe ori simt că le este frică că poate nu reprezintă acest gen așa cum ar trebui sau cum s-ar cuveni. În plus, ei vor să arate că pot cânta și cântece pop, iar acest lucru îi afectează atât de mult încât suprimă folclorul.

Ziua Internațională a Cântecului Romilor este o mare oportunitate de a prezenta valorile și importanța muzicii populare. Sperăm că în viitor vor exista din ce în ce mai multe locuri în care acest gen de muzică va avea un succes mai mare, va fi mai cunoscut, iar tinerii vor avea curajul să-l cânte, să aducă piesele pe scenă, sau chiar să alcătuiască trupe noi, reprezentând stilul vechi, potrivit Magyar Nemzet.

(Traducerea: Rozália Gănciulescu, RADOR RADIO ROMÂNIA)