Pumnul de fier al lui Trump în partidul său i-a făcut pe mulți dintre congresmenii republicani să-l iubească, iar pe alții i-a făcut să se teamă. Niciunul dintre cele două grupuri nu îi va spune că e timpul să-și recunoască înfrângerea.

De când a fost ales, relațiile președintelui Trump cu congresmenii republicani de pe Colina Capitoliului (locul unde se află sediul Congresului SUA, în Washington D.C., n. red.) s-au înscris în general într-una dintre aceste două categorii: o relație de nezdruncinat cu cei mai înfocați susținători ai săi, care îl apără cu orice preț, și o alianță slabă și încordată cu restul, respectiv, cu cei care îi sprijină programul, dar care, în plan privat, îi critică limbajul și tacticile.

Niciunul dintre aceste grupuri nu se arată prea pregătit să încerce măcar să-l convingă pe Trump, care refuză să cedeze alegerile, că e timpul să se dea la o parte și să nu mai răspândească tot felul de vorbe despre incorectitudinea alegerilor naționale în pofida atâtor probe care demonstrează contrariul. Și sunt puține șanse ca Trump, care a fost uimit și uneori înfuriat de republicanii din instituții care, în mod normal, ar putea juca un asemenea rol, să îi asculte, chiar dacă ei o vor face.

Această dinamică explică de ce, la zile întregi după ce președintele ales, Joseph R. Biden Jr., a fost declarat învingător în alegeri, până și senatorul de Kentucky, Mitch McConnell, liderul majorității republicane, nu a vrut să recunoască rezultatul. În schimb, senatorii au ocolit – iar, în unele cazuri, au negat orbește – realitatea înfrângerii lui Trump și lipsa de probe care să dovedească o fraudă masivă sau niște nereguli care ar putea răsturna rezultatul.

“Nu se poate vorbi despre un spirit partinic bifocal în privința numărului de membri care ar dori să vorbească deschis, dar oare asta ar conta pentru el? I-ar asculta?“, se întreba William S. Cohen, fost senator și deputat din Maine care s-a numărat printre primii republicani care și-au părăsit partidul și care au sprijinit destituirea președintelui Richard M. Nixon. “Lui Trump nu îi pasă nici cât negru sub unghie de Camera Reprezentanților sau de Senat, iar el conduce stârnind frica. El își mai poate încă însufleți susținătorii – sunt vreo 70 de milioane. Și încă mai exercită o anume frică“.

Până luni seara, un grup format din doar câțiva senatori republicani recunoscuți pentru antipatia lor față de Trump – Mitt Romney, din Utah, Ben Sasse, din Nebraska, Susan Collins, din Maine, și Lisa Murkowski, din Alaska – au recunoscut victoria lui Biden.

McConnell, care ar urma să fie cel mai important republican de la Washington în timpul Administrației Biden, și-a exprimat sprijinul față de Trump, refuzând să recunoască victoria lui Biden și afirmând că Trump ar avea ‘100% dreptul’ să conteste rezultatul.

Departe de a încerca să influențeze modul de a gândi al președintelui, majoritatea republicanilor s-au dat la o parte ca să nu fie mai apoi acuzați că încearcă să îi dicteze ce să facă.

„Aștept ca președintele să se ocupe de toate astea cât va dori”, a declarat, duminică, senatorul Roy Blunt, un republican din Missouri, în emisiunea This Week de pe canalul ABC, deși el a subliniat că „este improbabil” ca rezultatul să se schimbe pe baza contestațiilor judiciare ale lui Trump.

Pe de altă parte, unii dintre acoliții lui Trump s-au grăbit să avanseze teoriile lui lipsite de orice temei cu privire la fraude. Senatorii Kelly Loeffler și David Perdue, ambii din Georgia, care, în luna ianuarie, trebuie să treacă printr-un al doilea tur de scrutin, au cerut demisia principalului oficial electoral din statul lor, un coleg republican, după ce el a spus că nu există probe de fraudă în alegerile din statul respectiv.

Reprezentantul Kevin McCarthy, din California, fruntaș republican, a susținut și el că Trump are dreptul să conteste rezultatele alegerilor. „Fiecare contestație trebuie audiată”, a spus McCarthy. „Abia atunci, și numai atunci, America poate decide cine a câștigat cursa”.

În 1974, atunci când președintele Richard M. Nixon a fost implicat în scandalul Watergate și când risca să fie demis și condamnat, un întreg șir de fruntași congresmeni republicani s-au dus la Casa Albă și, unul câte unul, i-au numit pe congresmenii din propriul partid dispuși să voteze în favoarea demiterii și i-au spus că e momentul să plece. Mesajul era clar și, în ziua următoare, Nixon și-a anunțat demisia.

Să nu ne așteptăm la așa ceva și din partea lui Trump, a declarat Timothy Naftali, director-fondator al Bibliotecii și Muzeului Prezidențial Richard Nixon, profesor la Universitatea din New York.

„E foarte greu ca niște republicani al căror lider și-a adjudecat 71 de milioane de voturi, cele mai multe din toate timpurile, potrivit statisticilor republicane, să-i întoarcă acum pur și simplu spatele”, afirmă Naftali. “Problema care se pune nu este atât Trump, cât credința în trumpism. Iar eu cred că tocmai de aceea asistăm la toate aceste contorsiuni. Dacă ești republican și nu înțelegi asta, atunci vei fi imediat dat afară“.

Dar, pentru partid, există și îngrijorări legate de niște evenimente care se apropie. Cum Perdue și Loeffler vor participa la niște alegeri ale căror rezultate vor decide controlul asupra Senatului, republicanii nu doresc deloc să mai potolească din entuziasmul bazei conservatoare. Orice tentativă a liderilor de a-l scoate pe Trump din scenă ar putea provoca un val de mesaje pe Twitter din partea președintelui, care i-ar putea îndepărta de partid pe susținătorii acestuia, și asta, într-un moment critic.

“În 1974, după Watergate și după apropiata demitere a unui președinte republican, fotoliile Partidului Republican din Congres au suferit o adevărată hemoragie”, observă Naftali, deși acum ei par să câștige Camera Reprezentanților după tentativa democraților de demitere a lui Trump. “Și atunci, care ar fi lecția pe care ar trebui să o învețe politicienii? Lecția îi învață să nu fugă de Trump“.

Și totuși, în ultimele zile, republicanii au susținut că este crucial ca membrii partidului lor să reacționeze ponderat la acuzațiile nefondate ale președintelui pe tema unei fraudări masive a voturilor.

Luni, 31 de republicani, foști membri ai Congresului, dintre care unii sunt critici virulenți ai președintelui, au denunțat acuzațiile lui Trump într-o scrisoare deschisă prin care îi cereau să accepte rezultatul alegerilor.

“Credem că declarațiile președintelui Trump pe tema unei presupuse fraude în alegeri reprezintă niște eforturi de subminare a legitimității alegerilor și sunt inacceptabile”, sublinia grupul, condus de fostul deputat de Missouri, Tom Coleman. “Fiecare vot trebuie numărat, iar rezultatul final trebuie acceptat de participanți întrucât încrederea populației în rezultatul alegerilor reprezintă piatra de temelie a democrației noastre“.

Barbara Comstock, fostă membră a Camerei Reprezentanților din partea statului Virginia, care s-a aflat printre semnatarii scrisorii, a declarat că a făcut asta pentru că alegătorii sceptici “au ajuns să creadă că procesul nu e unul real”. Cormick a adăugat că, în plan privat, foștii săi colegi au ajuns în general la concluzia că actualele contestații în instanță ale lui Trump “nu duc nicăieri”.

“Fațada li se năruie”, a spus ea. “În mod inevitabil, lucrurile se îndreaptă acolo unde se îndreaptă. Noi avem doar responsabilitatea să le explicăm oamenilor de ce toate astea nu sunt adevărate“.

(Rador)