Trupa, care se pregăteşte de lansarea celui de-al doilea album, este în continuă căutare a unei expresii muzicale originale, fără influenţe rock sau "tradiţionale".

La cinci ani de la lansare, trupa The Amsterdams, care se pregătesc de lansarea celui de-al treilea material, după EP-ul de debut "Automatic" şi albumul "Adolessons", spun, pentru Evz că nu sunt tocmai fani ai scenei muzicale româneşti.

În drumul lor de a "face lucrurile bine", ei spun că au învăţat să pună mai mult preţ pe o melodie, şi, ca mai toţi artiştii, acum nu mai sunt aş încântaţi de primul lor album. Însă, ei speră ca cel de-al doilea album să arate că au mai crescut, că au învăţat din greşelile anterioare, muzical vorbind, şi că acum nu mai sunt "adolescenţi" şi deja au trecut în "primul an de facultate", după cum zic ei.

După lansarea primului material aţi afirmat că sunteţi "nişte copiii care încearcă să facă lucrurile cum trebuie, însă faceţi mai mult prostii, dar oricum sunteţi simpatici în stângăcia voastră". Acum pregătiţi al treilea material. În ce stadiu sunteţi? The Amsterdams: Putem spune că am mai crescut. Dacă atunci eram adolescenţi, acum suntem în primul an de facultate (râde).

Am evoluat, încercăm să nu repetăm greşelile de la celelalte materiale, pentru că acum când ascult celelalte piese nu-mi mai plac aşa de mult ca la început. E normal, cred că tuturor artiştilor li se întâmplă asta.

De al treilea material, care este, al doilea album, ne-am apucat, de prin toamnă-iarnă anul trecut. Pur şi simplu am început să înregistrăm piese, fără să ştim exact ce vom face cu ele, dacă vom face un album, un EP sau doar vom lansa câte-o piesă pe net, în fiecare lună. Nu ne-am hotărât nici câte piese vor intra pe albumul ăsta, nici cum se va numi albumul şi nici care va fi prima piesă pe care o vom promova. Tot ce putem să spunem cu siguranţă este că vom scoate al treilea album, sperăm pănă în toamnă. Câteva dintre piese sunt absolut noi, "Death of a friend" a fost cântată numai la sala de repetiţii până acum.

Cu ce e diferit faţă de primul? Am început să mizăm mai mult pe elemente electronice, e şi trendul ăsta care merge mai bine pe radio.

Sună a cărare spre comercial... Da, oarecum. Ideea e că noi nu am fost niciodată anticomercial. Nu ne facem calculul în funcţie de ceea ce prinde sau nu. Noi cântăm cum simţim. Dar n-am renunţat la părţile de voce. Piesele au devenit puţin mai complexe, mai elaborate, am stat mai mult la o piesă, ne-am mai gândit ce să mai punem pe ea, cum s-o mai modificăm.

Ideea, la înfiinţarea trupei, a fost să facem ceva deosebit şi la vremea aia era o cărare pe care nu păşise nimeni. Ne aşteptam să fie ceva ce rupe, însă nu a fost aşa, probabil lumea e mai conservatoare decât ne-am aşteptat. În alte locuri, muzica asta, este de consum. La noi publicul este încă tânăr din acest punct de vedere.

Spuneaţi că rock-ul vă influenţează negativ şi că e pentru oameni cu "tricouri însângerate". Ce aveţi cu rock-ul? Atitudinea din trupă e că trebuie să depăşim asta. Mi se pare destul de simplu să faci o piesă rock clasic. Nu e vorba de o reacţie la oamenii care ascultă rock sau la muzica rock. S-a înţeles greşit. Noi explorăm stiluri din afara rock-ului. Ca să lămurim odată, cred că noi ştim rock mai mult decât foarte mulţi care au senzaţia că ascultă rock. Am ascultat trupe din toate ariile rock-ului.

Nu ne mai trebuie pentru că am putea să stăm o săptămână în sala de repetiţie şi să facem şi noi piese care oricum au mai fost făcute. Nu văd de ce ar mai fi nevoie de încă o trupă rock alături de cele peste 24000 de alte trupe existenet deja în Europa. Încercăm să facem altceva. E foarte simplu să mergi la sală şi să bagi un ritm de AC/DC şi să mai combini cu ceva şi iese un album într-o seară. Realizezi că e o chestie comună şi îţi pierzi originalitatea.

Nu vrem să mergem pe căile deja bătătorite. Nu ne interesează pe noi dar nu punem pe cineva la zid. Ne-am bucurat când am văzut cum a fost concertul Rammstein. Ce mă interesează pe mine e că n-aş vrea să fiu o altă trupă ca Rammstein. Am putea să ne luăm şi noi trei sintetizatoare acum şi o tobă şi să facem treaba aia. Dar nu e pentru noi.

Sunteţi siguri pe voi şi afişaţi o atitudine de superioritate. Ca să vă citez vă simţiţi ca "ăia de afară". Noi nu ne gândim că suntem o trupă din România şi că trebuie să cântăm în ie şi cu instrumente tradiţionale româneşti, ca să avem vreo identitate. Dacă facem muzica asta căreia nu-i dăm noi un stil mă gândesc că putem cânta oriunde în Europa. Nu mergem pe ideea că suntem o trupă din România şi avem ceva de demonstrat afară, că trebuie să ducem steagul afară.

Uite, am cântat pe aceeaşi scenă cu Wolf Parade, ei foarte cunoscuţi, noi foarte necunoscuţi şi oamenii au venit şi ne-au zis "faceţi o muzică foarte bună, dar nu ne-au zis wow, cântaţi bine şi veniţi din România. Ideea e că am încercat să ne detaşăm de ceea ce se întâmplă în România pe plan muzical pentru că nu suntem foarte mari fani al muzicii actuale. Mă uit la trupele care sunt foarte difuzate dar care nu-mi transmit nimic.

Păreţi aroganţi... Chestia asta cu aroganţa este cu dus şi întors pentru că spui nişte lucruri şi oamenii, dacă vor să scoată ceva negativ din vorbele tale, scot oricum. Până şi felul în care spui o glumă sau dai bună ziua. Cum nu ne interesează vreo reţetă muzicală aşa nu ne interesează nici vreun fel de ea fi, britanici sau altceva. Suntem formaţia The Amsterdam şi cântăm muzica pe care o cântăm şi vrem ca lumea să ne toace mărunt după felul în care cântăm şi atât.

Am înţeles că muzica voastră va apărea într-un scurtmetraj al lui Andrei Dăscălescu. Da. Totul a plecat de la Andrei Dascălescu. El a făcut un documentar cu bunicii lui, "Constantin şi Elena" se numeşte. Şi ne-a propus să folosească muzica noastră pentru un scurtmetraj. Chiar acum trei săptămâni am fost la Piatra Neamţ, că acolo e filmat, şi am văzut un prim montaj... E cu două actriţe străine, care locuiesc în România.

Scurtmetrajul este despre ruperea de adolescenţă a unei tinere care pleacă din oraşul natal pentru a-şi continua studiile şi e mai mult povestea care se întâmplă în mintea ei în legătură cu această trecere. Muzica noastră punctează ceva momente din asta. Erau folosite patru piese, acum nu ştiu dacă vor rămâne toate.

Aţi împărţit scena cu trupa Wolf Parade în cadrul trueneului vostru. Cum sunt ei? Noi ascultam Wolf Parade încă de când ei erau la începuturi. Nu ne-am imaginat vreodată că vom ajunge să cântăm lângă ei. Chiar glumeam la modul că ne întrebam cum ar fi să-i vedem o dată live, în concert, pe oamenii aştia. Am avut noroc, ne-am exprimat dorinţa de a cânta cu ei şi ne-au ajutat nişte oameni. Sunt foarte ok.

Sunt personalităţi diferite. Dan Boeckner e cel mai sociabil dar toţi au o atitudine antivedetă, pentru că pe ei îi interesează muzica şi nu felul în care sunt primiţi. Pentru ei e foarte important ca oamenii care vin la concertele lor să le asculte piesele cu atenţie şi restul cred că are foarte puţină importanţă pentru ei.

Trupele noi care apar... Trupele noi apar , probabil, din pasiune pentru muzică şi probabil pentru că simt ei că au ceva de cântat. Oamenii ar trebui să fie mai deschişi, mai receptivi la noile trupe, la noile stiluri pentru că e posibil să ai surprize plăcute. Poţi descoperi o trupă şi, ulterior să începi să îi înţelegi muzica şi mesajul. Nu ştiu dacă e vreun efort, dar lume atrebuie să exploreze.