Charles Dickens nu le-a permis urmaşilor să îl comemoreze în niciun fel. Totuşi, la aproape 140 de ani de la moartea sa, ultima dorinţă a scriitorului ar putea fi încălcată. Posibilitatea construirii unei statui a lui Dickens a stârnit controverse şi discuţii aprinse. Va fi uitată sau nu ultima dorinţă a scriitorului?
În 1869, cu un an înainte de a muri, Charles Dickens a scris în testamentul său că vrea să fie ţinut minte doar prin intermediul operelor pe care le-a publicat. Nicio placă decorativă, nicio statuie, „niciun monument sau altceva“. Unul dintre cei mai mari scriitori ai Marii Britanii şi-a dorit ca oamenii să-şi aducă aminte de el citind „The Pickwick Papers“, „David Copperfield“, „Great Expectations“ sau oricare altă operă de-a sa.
O statuie care stârneşte dispute
Totuşi, cu ocazia aniversării a 200 de ani de la naşterea scriitorului, mai mulţi descendenţi ai lui Dickens susţin construirea unei statui comemorative, la Eastgate House, în Rochester, Kent, o casă care apare în multe dintre romanele sale, inclusiv în „The Pickwick Papers“. Potrivit cotidianului britanic „The Independent“, stră-strănepotul lui Dickens, Mark Charles Dickens, spune că o statuie a acestuia trebuia să apară mai de mult. Ian Dickens, o altă rudă a autorului, se întreabă dacă e bine să susţină îndeplinirea dorinţelor scrise în testament de scriitor, în timp ce alte numeroase monumente au apărut în ultima sută de ani. „La fel ca unchiul meu Cedric şi vărul meu Mark, susţin construirea unui monument, şi dacă unul va fi în Rochester, altul în Portsmouth şi altul în Londra, cu atât mai bine“, a declarat acesta pentru „The Independent“.
Această propunere îi deranjează însă pe membrii organizaţiilor istorice locale şi pe cei ai Organizaţiei Dickens, care sunt împotriva ideii, considerând că acest lucru l-ar ofensa pe celebrul scriitor.
Singura statuie în mărime naturală a lui Dickens se găseşte în Philadelphia. Aceasta a fost realizată în 1894 şi a fost trimisă drept cadou englezilor de către americani. A fost trimisă înapoi americanilor, nedesfăcută, de către fiul lui Dickens, care a considerat că acceptarea acesteia însemna încălcarea testamentului tatălui său.
Lumea lui Dickens
Fanii lui Dickens au propus o soluţie ingenioasă pentru rezolvarea acestei probleme. Dacă maestrul nu poate fi portretizat, personajele pe care acesta le-a creat pot fi. Aşadar, în loc de a construi o statuie a scriitorului, iubitorii lui Dickens i-ar putea imortaliza pe Oliver, Pip sau Fagin.
În 2007, în Kent a fost deschis un parc tematic care prezintă „lumea lui Dickens“. Un fel de Disneyland, parcul recreează atmosfera victoriană pe care unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori ai Marii Britanii a descris-o în operele sale.
Înmormântat în Colţul Poeţilor Charles Dickens a fost înmormântat la Westminster Abbey, în Colţul Poeţilor, iar pe mica sa piatră funerară este o inscripţie simplă, conform dorinţei sale. Dickens a scris în testamentul său: „Numele meu să fie scris cu litere mari pe mormânt. Vreau ca ţara mea să mă ţină minte prin intermediul operelor pe care le-am publicat“. Dickens a murit în casa sa, Gad’s Hill Place, lângă Rochester, în Kent, şi s-a presupus că va fi înmormântat în Catedrala de acolo. Dar opinia publică, sub presiunea reprezentanţilor cotidianului „The Times“, a considerat că Westminster Abbey este singurul loc în care poate fi înmormântat cineva cu o asemenea prestanţă. Arthur Penrhyn Stanley, parohul catedralei, a fost convins de biograful John Forster şi de fiul lui Dickens ca, totuşi, ceremonia să fie una strict privată, potrivit instrucţiunilor autorului.
Potrivit datelor de la Catedrala Westminster, mormântul din Colţul Poeţilor a fost săpat într-o noapte, iar în dimineaţa următoare, pe 14 iunie, furgonul mortuar, însoţit de alte trei maşini, şi-a făcut apariţia. Doar 12 persoane, membri ai familiei şi rude, plus clerul Catedralei au participat la ceremonie.
Aşa că Dickens a fost înmormântat în Catedrala Westmister Abbey, pe atunci destul de goală, iar ceremonia a fost ţinută de parohul acesteia. Pe sicriu a fost pusă o coroană făcută din ferigi şi trandafiri - roşii pe o parte şi albi pe cealaltă. Mormântul a rămas deschis până pe 16 iunie. Mii de oameni au venit să-i arate respect marelui autor, aruncând cu flori. În fiecare an, cu ocazia aniversării zilei sale de naştere, pe mormânt este pusă o coroană de flori. În partea de vest a mormântului său este cel al marelui compozitor Georg Friedrich Händel (1759), iar la nord au fost înmormântaţi mai târziu Thomas Hardy (1928) şi Rudyard Kipling (1936). BIOGRAFIE
Funcţionar, stenograf, ziarist şi scriitor
> Charles John Huffam Dickens se naşte pe 7 februarie 1812.
> La vârsta de 12 ani, Dickens începe să muncească într-o fabrică de cremă de ghete.
> Din 1827, a început să lucreze ca funcţionar într-un birou de avocatură. Nu i-a plăcut însă această profesie şi, după o scurtă perioadă de timp, în care a lucrat ca stenograf la tribunal, a devenit ziarist, relatând dezbaterile parlamentare şi călătorind prin Anglia cu poştalionul, ca să scrie despre campaniile electorale. Reportajele sale vor fi publicate sub titlul „Schiţe de Boz“, Boz fiind pseudonimul său literar.
> Pe 2 aprilie 1836, se căsătoreşte cu Catherine Hogarth, împreună cu care va avea zece copii.
> În 1868, se desparte de soţie, dar aceasta va locui la Gad’s Hill până la moarte.
> Se stinge din viaţă la 9 iunie 1870, în urma unui atac de cord. Este înmormântat în Colţul Poeţilor din Catedrala Westminster.
LITERATURĂ
Cele mai cunoscute opere ale scriitorului
> „The Pickwick Papers“ (1836) > „Oliver Twist“ (1837-1839) > „Nicholas Nickleby“ (1838-1839) > „A Christmas Carol“/„Poveste de Crăciun“ (1843) > „Martin Chuzzlewit“ (1843-1844) > „The Battle of Life“ (1846) > „Dombey and Son“ (1846-1848) > „David Copperfield“ (1849-1850) > „Bleak House“ (1852-1853) > „Hard Times“ (1854) > „A Tale of Two Cities“ (1859) > „Great Expectations“/„Marile speranţe“ (1860-1861) > „Our Mutual Friend“ (1864-1865)