Odată cu deteriorarea situației militare a Ucrainei, miniștrii de externe ai NATO s-au adunat la Bruxelles pentru a dezvolta un plan pe termen lung în vederea livrării proviziile de muniție necesare Kievului. Există într-adevăr un risc serios ca, Occidentul în loc să dea Rusiei o lecție și să-l pună la ”pământ” pe Putin, să producă exact efectul invers. După cum a spus secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, „ucrainenii nu rămân fără curaj, rămân fără muniție”. Peste 100.000 de soldați ucraineni au fost trimiși în țările NATO pentru antrenament.
Cu toate acestea experiența instructorilor lor căpătată în Irak și Afganistan nu a oferit nicio lecție pentru a duce un război în tranșee, pentru a face față sutelor de kilometri de câmpuri minate și pentru a face față unui inamic avansat tehnologic, care te poate vedea aproape 24/7 și pe care la rândul tău îl poți vedea datorită dronelor și sateliților militari americani. Esecul ofensivei de anul trecut, schimbarea liderilor militari au slăbit moralul ucrainean, iar mulți analiști străini pictează acum un tablou sumbru al teatrului de operațiuni militare.
Distrasă de alte chestiuni, America se uită din ce în ce mai mult la Europa pentru a coordona apărarea Ucrainei. Dar, în afară de lupta pentru obuze și bani sau dezvăluirea unei strategii modeste pentru industria de apărare a UE, liderii europeni nu par să aibă ideile sau mijloacele pentru a interveni într-un mod decisiv sau oportun. Stoltenberg a creat un fond de 100 de miliarde de dolari pentru a sprijini Ucraina și a permite NATO să coordoneze ajutorul militar - lucru pe care SUA îl gestionează în prezent prin Grupul de la Rammstein. În spatele planului se află dorința lui Stoltenberg – împărtășită de țările din flancul estic, care se învecinează cu Rusia – de a asigura un sprijin consistent occidental pentru Ucraina, indiferent de cine este la putere, unde și când în occident. Cei 32 de miniștri de externe au convenit miercuri 3 martie 2024 să înceapă planificarea angajamentelor financiare, precum și reorientarea coordonării ajutorului către controlul NATO, înainte de summitul liderilor NATO de la Washington din iulie.
Reformarea trupelor ruse
Rusia și-a reformat „aproape complet” capacitățile militare după ce a suferit pierderi grele în Ucraina, a declarat un oficial american de vârf pentru Washington Post, sub rezerva anonimatului. El a spus că Moscova a suferit eșecuri inițiale în timpul războiului din Ucraina, dar s-a ”reutilat” cu tehnică militară nouă și acum reprezintă o amenințare pentru Ucraina.
Într-un raport care a fost desecretizat în decembrie 2023, serviciile de informații americane au estimat că Rusia a pierdut 315.000 de soldați de când și-a început invazia pe scară largă a Ucrainei. De asemenea, a distrus o mare parte din inventarul său aerian și de suport, spun analiștii de război. Institutul Internațional de Studii Strategice a concluzionat într-un raport, folosind imagini aeriene, că Rusia are cel puțin 12 baze de depozitare a artileriei, 10 baze centrale de rezervă pentru tancuri și cel puțin 37 de baze mixte de depozitare a echipamentelor și a armamentului. Numărul exact de arme stocate care necesită restaurare și activare pentru utilizare este însă neclar.
Ministerul Regatului Unit al Apărării a raportat că Rusia este capabilă să producă 100 de tancuri noi pe lună, dar sunt din tipurile mai vechi. Rusia a pierdut mii de vehicule blindate din februarie 2022 și a suferit pierderi imense pe linia frontului în jurul Avdiivka în toamna anului trecut 2023. Țara a completat pierderile de echipamente, precum și pierderile din forța umană militară, dar în acest război, uneori a recurs la utilizarea vehiculelor blindate mai vechi, cum ar fi T-62 și chiar T-55. Forța de tancuri a Rusiei, care este formată din mai multe divizii puternice, a suferit pierderi grele în războiul din Ucraina. A pierdut cel puțin 1.780 de tancuri de la începutul conflictului în februarie 2022, potrivit unei analize a platformei de informații open-source Oryx.
Din vara lui 2023, aproximativ 800 de tancuri T-62 au fost recuperate din depozitele rusești, se arată în actualizarea informațiilor făcută de serviciile britanice. Speculațiile conform cărora Moscova a profitat de rezerva sa de T-62 au existat încă din primăvară. Royal United Services Institute, un think-tank de securitate din Londra, a declarat în februarie că Moscova și-a întărit trupele în Ucraina de la o forță dezorganizată de 360.000 de soldați în 2023 la 410.000 de soldați mai bine pregătiți în 2024.
Raportul a evidențiat că Rusia producea rapid aproximativ 1.500 de tancuri și 3.000 de vehicule blindate pe an, dar este puțin probabil să susțină această capacitate, deoarece o mare parte din această producție provine din renovarea vehiculelor mai vechi. Armata rusă a folosit rachete de croazieră Kalibr (Caliber) pentru a lovi facilitățile din toată Ucraina.
Pentru a atinge ținte cheie, armata rusă a folosit și rachete Iskander care au o rază de acțiune de până la 500 km și poartă un focos mult mai puternic care poate distruge clădiri mari și unele facilități fortificate. Se pare că unele rachete Iskander au fost lansate de pe teritoriul aliatului Rusiei, Belarus, care a servit drept teren de pregătire pentru invazia rusă. Lansatoarele de rachete multiple Grad (Hail), Smerch (Tornado) și Uragan (Uragan) proiectate în perioada sovietică sunt concepute pentru a trage o salvă de rachete pentru a distruge concentrațiile de trupe sau echipamente militare. Nu sunt arme de precizie. Armata rusă are, de asemenea, o gamă largă de unități de artilerie puternice proiectate de sovietici, care au fost numite în mod bizar după flori, cum ar fi Bujorul autopropulsat de 203 mm și obuzierele autopropulsate Hyacinth și Salcâm de 152 mm.
Oficialii ucraineni au acuzat Rusia că folosește muniții cu dispersie, acuzații pe care Kremlinul le-a negat. Astfel de arme sunt concepute pentru a viza trupele și armele inamice pe o zonă largă, iar utilizarea lor în zone populate duce inevitabil la pierderi în masă în rândul civililor. Bombele cu dispersie, rachetele și obuzele de artilerie se deschid în aer, eliberând submuniții sau „bombleți”, care sunt dispersați pe o zonă mare și lovesc simultan mai multe ținte. Dincolo de impactul inițial, bombleții au o rată mare de eșec în a exploda, reprezentând o amenințare de lungă durată. El pot ucide și mutila oameni după ce au fost trase și rămase nexeplodate în zonele respective.
De asemenea armele termobarice, folosite de ruși, constau dintr-un recipient de combustibil și două încărcături explozive separate, prima detonând pentru a dispersa particulele de combustibil, iar a doua aprinde combustibilul dispersat și oxigenul în aer, creând o undă de explozie de presiune extremă și căldură care creează un vid parțial în aer. Asta face ca arma să fie mortală pentru oamenii. Pentagonul a spus că lansatoarele mobile rusești pentru arme termobarice au fost depistate în interiorul Ucrainei, dar nu a putut confirma utilizarea lor.
Avertismente îngrozitoare, rugăminți disperate
„Dacă nu vom continua să sprijinim Ucraina, Ucraina va rămâne fără obuze de artilerie și va rămâne fără interceptoare de apărare aeriană într-un timp destul de scurt”, a declarat miercuri 10 aprilie 2024 generalul armatei americane Chris Cavoli parlamentarilor Camerei Reprezentanților din Congresul SUA. Cavoli este ofițerul superior al armatei americane prezentă în Europa, unde servește și în calitatea de comandant militar superior al NATO (SACEUR). „Rușii trag de cinci ori mai multe obuze de artilerie către ucraineni decât sunt capabili să tragă ucrainenii. Aceasta va trece imediat la 10 la unu în câteva săptămâni”, a spus Cavoli.
„Nu vorbim de luni. Nu vorbim ipotetic”, a adăugat el. „Capacitatea Ucrainei de a-și apăra terenul pe care îl dețin în prezent și spațiul lor aerian s-ar estompa rapid, se va estompa rapid dacă proiectul de lege suplimentar va rîmâne în Cameră” a spus Cavoli. (Cavoli s-a deplasat la Capitol Hill pentru o audiere în fața Comitetului pentru Servicii Armate a Senatului). Președintele Volodimir Zelenski, a declarat săptămâna trecută că Ucraina are nevoie de 25 de sisteme Patriot pentru a proteja întreaga țară.
Dar Kuleba spune că ei caută doar șapte care să poată fi donate cât mai curând posibil. Cele șapte „ar acoperi cele mai mari orașe ale Ucrainei și ar lăsa cel puțin unul liber să fie mai aproape de câmpul de luptă, unde aviația rusă a lovit trupele Ucrainei la sol folosind bombe ghidate”, relatează Washington Post. Pe 11 aprilie Rusia a continat atacurile devastatoare asupra infrastructurii energetice ucrainiene. Armata ucraineană spune că a fost capabilă să doboare 57 dintre cele 82 de rachete și drone ale Rusiei. Dar restul au lovit 25 de ținte în regiunile Harkov, Zaporizhzhia, Lviv și Kiev, inclusiv cea mai mare astfel de instalație energetică din Kiev, centrala de cărbune Tripilska.
Războiul electronic al Rusiei
Un pilon al luptei rușilor în Ucraina și nu numai au devenit sistemele de război electronic. Sistemul de război electronic rusesc, unul „secret” (EW), ar putea fi în spatele bruiajului sistemul GPS utilizat de NATO în Europa. Rusia folosește un sistem „secret” de război electronic (EW) în avanpostul său vestic de la Kaliningrad, deoarece întreruperile GPS pe scară largă raportate afectează membrii NATO de pe flancul estic și nordic al Alianței.
Vinovatul din spatele recentului val de bruiaj GPS se pare că este un complex rusesc EW numit Tobol situat în Kaliningrad. Enclava rusă din Kaliningrad, cuprinsă între membrii NATO, Polonia și Lituania, pe coasta Mării Baltice, găzduiește unul dintre sistemele Tobol ale Moscovei. Mai multe țări, inclusiv Finlanda, Polonia și Suedia, au raportat perturbări ale GPS-ului în ultimele săptămâni. Rusia a experimentat sistemul Tobol EW în efortul de a întrerupe transmisiile Starlink în Ucraina, a informat cotidianul Washington Post în aprilie 2023, citând un raport secret obținut de ziar de la serviciilor secrete americane,. Accesul Ucrainei la rețele de satelit precum Starlink este esențial pentru multe dintre operațiunile și comunicațiile sale.
Rusia are cinci brigăzi de război electronic, câte una pentru fiecare dintre cele patru districte militare ale Rusiei, cu două brigăzi în districtul militar de vest. Să vedem cam ce folosesc rușii. Torn MDM este o stație de război electronic utilizată pentru detectarea, analiza și înregistrarea semnalelor electromagnetice într-un interval de 1,5–3.000 megahertzi și care poate detecta și calcula coordonatele sursei semnalului la o distanță de până la 70 de kilometri. Complexul Krasukha-4 este o stație de bruiaj multifuncțională în bandă largă ea fiind utilizată pentru a contracara atât radarele de la sol, cât și cele aeropurtate, precum și avioanele cu sistem de avertizare și control timpuriu (AWACS). În plus, se pare că are o rază de acțiune care permite perturbarea sateliților plasați pe orbită joasă a Pământului și poate provoca daune permanente dispozitivelor radio-electronice vizate.
Doctrina militară a SUA definește războiul electronic (EW) astfel: el cuprinde dispozitive de atac electronic (EA), dispozitive de protecție electronică (EP) și dispozitive de suport electronic (ES). Cele mai utilizate dintre acestea sunt dispozitivele EA, care includ bruiaj, în care un transmițător întrerupe forma de undă a unui radar sau a unui radio ostil. De exemplu, bruiajul rusesc realizat de sistemul R-330Zh Zhitel poate opri, pe o rază de zeci de kilometri, rețelele GPS, de comunicații prin satelit și de telefonie mobilă în benzile VHF și UHF. Înșelăciunea/Maskirovka face, de asemenea, parte din sistemele EA, în care se înlocuiește semnalul unui sistem pentru o transmisie radar sau radio așteptată.
De exemplu, forțele ruse au trimis propagandă și ordine false trupelor și civililor în timpul insurgenței din 2014-2022 din estul Ucrainei prin deturnarea rețelei celulare locale cu sistemul RB-341V Leer-3. Folosind drone Orlan-10, gestionate de un sistem de control montat pe camion, Leer-3 își poate extinde raza de acțiune și poate afecta comunicațiile VHF și UHF pe zone largi. Sistemele de război electronic ale rușilor brăzdează câmpul de luptă din Ucraina ele fiind plasate din 10 în 10 km de-a lungul linie frontului.
Strategia industrială europeană de apărare (EDIS)
Sugestia președintelui francez Emmanuel Macron că trupele NATO ar putea intra în Ucraina a fost susținută de Polonia și Cehia, dar a provocat o oarecare consternare în Europa Occidentală și cea de Est și chiar și în Franța. Mai important, Germania, Regatul Unit și Statele Unite încă exclud prezența militarilor pe teren. În loc de o nouă abordare, vechiul tipar continuă: NATO se gândește la cum să ajute Ucraina fără a provoca un război deschis cu Rusia și, în cele din urmă, nu reușește să ofere tipul de asistență decisivă necesară pentru a schimba cursul războiului.
În aceste condiții Comisia Europeană și Înaltul Reprezentant au prezentat prima strategie industrială europeană de apărare la nivelul UE și au propus un set ambițios de noi acțiuni pentru a sprijini competitivitatea și pregătirea industriei sale de apărare. Astfel s-a creionat de către Comisia Europeană o Strategia industrială europeană de apărare (EDIS) și un Program european pentru industria de apărare (EDIP). Strategia subliniază provocările cu care se confruntă în prezent Baza tehnologică și industrială de apărare europeană (EDTIB). Pentru a crește gradul de pregătire industrială europeană pentru apărare, în strategie se spune că statele membre trebuie să investească mai mult, mai bine, împreună și european adică în Europa.
În sprijinul statele membre în atingerea acestor obiective, aliații sunt invitați să: achiziționeze cel puțin 40% din echipamentele de apărare în mod colaborativ până în 2030; să se asigure că, până în 2030, valoarea comerțului de apărare intra-UE reprezintă cel puțin 35% din valoarea pieței UE de apărare; să facă progrese constante în direcția achiziționării a cel puțin 50% din bugetul pentru achiziții publice pentru apărare în UE până în 2030 și a 60% până în 2035. Programul european al industriei de apărare (EDIP) este noua inițiativă legislativă care va face o punte de la măsurile de urgență pe termen scurt, adoptate în 2023 și care se încheie în 2025, la o abordare structurală și pe termen lung pentru a atinge pregătirea industrială a apărării europene.
Președintele francez și industria de apărare
Trebui să recunoaștem că la ora actuală liderul european cel mai activ în construcția securității europene se numește Emanuel Macron. Președintele francez dorește stimularea producției de apărare ca răspuns la războiul din Ucraina și al nevoii de a moderniza armatele europene după ani de neglijare, precum și din cauza creșterii cererii în întreaga lume. În discursul său de Anul Nou către forțele armate, Macron a enumerat și compania Thales, dezvoltatorul unui sistem radar o componentă militară extrem de importantă în războiul de astăzi, printre companiile de apărare care au intensificat semnificativ producția în ultimii doi ani.
Dar fabrica deținută de Thales din Limours, un oraș mic de aproximativ 6.500 de locuitori, se confruntă cu probleme care afectează sectorul apărării din întreaga Europă, deoarece regândește fiecare aspect al producției și se confruntă cu probleme precum extinderea fabricilor și angajarea mai multor muncitori. Și nu există nicio îndoială că este nevoie de radare. Sunt concepute pentru a detecta amenințările aeriene și pentru a identifica avioane de luptă, dronele, rachete de croazieră și elicoptere. De asemenea, radarele franceze au noi capabilități care le permit să distingă dronele de păsări.
De la Limours, GM 400 Alpha, de 30 de milioane de euro, poate vedea aeronave deasupra Bordeaux, la 500 de kilometri distanță. GM 200 are o rază de acțiune mai scurtă, între 250 de kilometri și 350 de kilometri. ”Cu peste 1.100 de angajați, fabrica Limours testează antenele radarelor în încăperi cu pereți albaștri, concepute pentru a absorbi ecourile, înainte de a le asambla într-o zonă în aer liber unde tronează cu un steag francez și imagini cu Ground Masters în acțiune”-scrie Politico. Securitatea este strictă: un ofițer verifică telefoanele și fotografiile făcute de vizitatori înainte de a pleca pentru a se asigura că nu sunt scoase secrete industriale din unitate.
Să ținem cont de faptul că pe măsură ce guvernele europene devin serioase să își pregătească armatele pentru război, iar Ucraina luptă pe viață și pe moarte împotriva Rusiei, radarele de supraveghere aeriană devin echipamente obligatorii alături de drone, artilerie reactivă și tradițională, echipamente de război electronic. O sursă din domeniul apărării a declarat că Europa se confruntă cu o penurie gravă de nitroceluloză. Nitroceluloza este o substanță solidă inflamabilă, de culoare albă, cu aspect fibros, asemănătoare cu bumbacul, obținută prin tratarea celulozei cu un amestec de acid azotic și acid sulfuric, folosită ca exploziv și la fabricarea celuloidului, a unor lacuri etc.; azotat (sau nitrat) de celuloză. (Sursa – dexonline.ro). Nitroceluloza mai este cunoscută și sub denumirea de bumbac pentru pușcă sau fulmicoton.
Principalii producători europeni de armament, inclusiv Saab din Suedia și Rheinmetall din Germania, au avertizat că Europa este prea dependentă de aprovizionarea cu nitroceluloză din China, care exportă puțin sub jumătate din comerțul mondial. Cei mai mari importatori sunt Germania, Suedia și Belgia. La ora actuală în Europa există un deficit uriaș de nitroceluloză. Pe măsură ce dorim creșterea producție de muniție descoperim din ce în ce mai multe lipsuri în lanțurile de aprovizionare.
Teoria Dominoului!
În zilele de astăzi o teorie a Dominoului și-a făcut loc între analiștii geopolitici din Europa, și anume: dacă Ucraina va cădea, hoardele ruse vor inunda teritoriile mai spre vest. Teoria are un sâmbure de adevăr: impredictibilitatea acțiunilor lui Putin. Este o luptă între bine și rău, democrație și autoritarism, civilizație și întuneric. Nu poate exista liniște până când tiranul nu cade și nici atunci. Imperialismul rus este în AND—ul liderilor de la Kremlin.
Care este echilibrul real de putere între națiunile în război și ce se poate concluziona din doi ani de competiție de putere dură Rusia-NATO? Deloc surprinzător, liderii occidentali sunt reticenți în a admite că situația îngrozitoare cu care se confruntă Ucraina este legată de propriile lor calcule greșit fundamentate cu privire la Rusia. Multiplele gafe ale Rusiei în acest război sunt bine-cunoscute, dar cum rămâne cu cele făcute de alianța occidentală? În urmă cu aproximativ doi ani, a devenit clar că planul Rusiei de a ocupa Ucraina a eșuat.
Abordarea inițială a lui Putin a fost o mișcare bruscă de trupe care, în cel mai bun caz, putea răsturna guvernul Ucrainei sau, cel puțin, putea constrânge Kievul să semneze o versiune nouă și mai puțin favorabilă a acordului de la Minsk II. Guvernul Zelensky, ale cărui forțe militare s-au menținut ferm la periferia Kievului în martie 2022, a rezistat ”operațiunii speciale” așa cu a numit-o Kremlinul. După prăbușirea negocierilor de pace de la Istanbul între Kiev și Moscova în aprilie 2022, Rusia a trecut la un nou plan și anume au început un război de uzură pentru a epuiza voința și capacitatea Kievului de a rezista în timp ce testează capacitatea colectivă a alianței occidentale de a susține Ucraina. Acest plan a avut rezultate mixte în 2022.
În timp ce Rusia a câștigat victorii importante, chiar dacă costisitoare, la Mariupol și Severodonețk, Ucraina a exploatat greșelile Rusiei și a recâștigat teritoriul din regiunile Harkov și Herson. Cu toate acestea, în urma unei mobilizări militare și economice parțiale, Rusia a întors ”foaia”, înfrângând ofensiva Ucrainei în 2023 și creându-și un avantaj militar în 2024. În ce a constat inițial sancționarea Rusie de către Occident? Sancțiuni pentru deraierea economiei ruse, diplomație pentru izolarea regimului Putin și utilizarea armelor și a know-how-ului NATO pentru a provoca daune grave Rusiei pe câmpul de luptă.
Rezultatul optim trebuia să fie umilirea și retragerea Rusiei din Ucraina. Dar experții ne-au asigurat că orice s-ar întâmpla, Rusia va fi serios slăbită și pusă la locul ei. Acest lucru, însă, nu s-a concretizat. Sunt multe lecții obținute din cei doi ani de sancțiuni. Economia Rusiei a fost evaluată drept slabă și vulnerabilă la sancțiuni, având în vedere dependența sa energetică și scorul relativ scăzut al PIB, care este calculat prin conversia valorii economiei sale în dolari SUA. Această măsură nu a luat în considerare industriile strategice ale Rusiei, autosuficiența resurselor și accesul la parteneri comerciali alternativi precum China sau țările din Sudul Global. Sancțiunile occidentale asupra exporturilor de energie ale Rusiei s-au inversat, dăunând mai mult unor economii europene decât Rusiei.
De asemenea, au provocat o creștere a prețurilor la energie în Europa și o încetinirea a creșterii economice chiar o recesiune. Rusia, în schimb, a primit, din diverse surse unde a vândut/traficat petrol și gaze, venituri mai mult decât suficiente pentru a-și finanța efortul de război. Neîntemeiată s-a dovedit și speranța că majoritatea statelor non-occidentale vor înceta comerțul cu Rusia; Rusia și-a sporit fluxurile comerciale cu India, Turcia și China, în timp ce mulți dintre vecinii Rusiei profită în liniște din revânzarea bunurilor sancționate către Moscova. Celălalt set de ipoteze era de natură militară.
Folosirea eșuată de către Rusia a puterii dure în primele două luni ale „operației sale militare speciale” a fost considerată un indicator al incompetenței militare grave. Afirmațiile privind pierderile astronomice ale Rusiei au întărit prezumția de lungă durată a superiorității militare NATO asupra Rusiei creând un optimism de război remarcabil în Occident (URSS a pierdut 15.000 militari în 10 ani de război în Afganistan). Ucraina ar folosi acum arme, tactici și antrenament occidentale pentru a învinge Rusia. Din păcate lucrurile s-au inversat și Rusia a învățat lecțiile din războiul de doi ani din Ucraina.
În timp ce accesul la sistemele NATO de informații, supraveghere și recunoaștere a oferit Ucrainei un avantaj crucial în lovirea țintelor pe câmpul de luptă, antrenamentul, echipamentul și planificarea NATO s-au dovedit nepotrivite pentru ofensiva Ucrainei din 2023. Țările NATO nu au furnizat tipuri consistente de armament și nu au ținut pasul cu nevoile de bază ale producției sau achizițiilor de muniție până în 2024. În schimb, Rusia a fost mai bine pregătită pentru producția militară pe termen lung și, de asemenea, a inovat cu succes ca răspuns la eșecurile militare pe care le-a experimentat. La nivel tactic și operațional, Rusia angajează simultan multe părți ale frontului, forțând Ucraina la o redistribuire epuizantă și constantă a trupelor.
În loc de concluzie: Este clar că Occidentului îi lipsește o definiție a victoriei în Ucraina! Ne situăm acum între dublarea sprijinului militar către Ucraina, preluarea atribuțiunilor de înarmare de la SUA de către NATO și începerea discuțiilor despre un compromis cu Rusia. Avem deocamdată varianta lui Macron de „dublare” occidentală cu militari în Ucraina, variantă care nu este agreată de majoritatea cancelariilor europene. 2000 de militari francezi ar fi o soluție temporară cu un angajament complicat în spatele ei pentru că cei trimiși acolo nu vor fi protejați de articolul 5 al Tratatului de la Washington. Ce va urma?
Președintele Biden a trimis Ucrainei ajutoare de miliarde de dolari și a promis că Statele Unite și aliații săi vor sprijini Kievul „atâta timp cât este nevoie”. Trump, nominalizarea republicanilor pentru alegerile pentru Casa Albă din 5 noiembrie, a spus că sprijinirea Ucrainei nu este un interes vital al SUA. Drept urmare președintele Camerei Reprezentanților, republicanul Mike Johnson, nu supune la vot o legislație care ar permite un ajutor de 60 de miliarde de dolari pentru Ucraina. Potrivit oficialilor americani, Rusia desfășoară în mod constant operațiuni de informare care vizează denigrarea politicilor NATO și SUA și este probabil să intensifice eforturile în lunile următoare.
Schimbarea dezbaterii în Europa și America este atât de importantă pentru Putin încât, dacă aceste operațiuni de influență nu reușesc să câștige tracțiune, Rusia ar putea decide să escaladeze. Cum? Nu știm în schimb știm că Kremlinul și-a rafinat eforturile. Mulți dintre experții în dezinformare care au lucrat cândva pentru Agenția de Cercetare pe Internet, ferma rusă de troli activă la alegerile americane din 2016 și 2018, au migrat la noi firme sau s-au alăturat serviciilor de informații militare ruse. Internetul este singurul în care Rusia nu va rămâne niciodată fără muniție. Într-o lume divizată de politica polarizată, teoriile conspirației și dezinformarea s-au dovedit mai rezistente ca niciodată.
Urmăriți varianta video a editorialului, AICI.